Libertatea presei sub presiune

"Sunt momente întunecate pentru presă, libertatea de exprimare și drepturilor omului în general", spune avocatul şi militantul egiptean pentru drepturile omului, Gamal Eid. Împotriva lui și a altui militant pentru drepturile omului, Hossam Bahgar, a fost intentat un proces, la Cairo, cei doi fiind acuzaţi de "defăimarea ţării". Verdictul este incert.

"În ziua de astăzi este greu să fii jurnalist, să îţi dai cu părerea într-un roman, în mediul virtual sau în paginile unui ziar", a spus Eid pentru DW. Bărbatul a precizat că nu se referă strict la ţara sa, ci la toată Africa de Nord şi Orientul Apropiat.

Această estimare este relevantă la nivel mondial, arată indexul global al libertăţii presei întocmit de organizaţia Reporteri fără Frontiere. În 2015, 144 de jurnalişti au plătit cu viaţa pentru exercitarea meseriei lor. Raportul organizaţiei este realizat atât pe baza unor sondaje foarte cuprinzătoare, cât şi în urma monitorizărilor din 180 de ţări.

Cu titlul "Libertatea presei, în scădere la nivel mondial", organizaţia rezumă evoluția negativă a libertăţii presei în 2015. "Nu există un numitor comun, acesta se poate reduce însă la câteva", spune Christoph Dreyer de la biroul de presă al Reporteri Fără Frontiere. El se referă în special la "guverne cu tendințe autocrate, cum ar fi Turcia" .

În Turcia, cei mai mulţi jurnaliști care critică guvernul sunt în judecată, iar site-urile care găzduiesc asemenea opinii sunt blocate. Câștigătorul din acest an al premiului pentru libertatea de exprimare acordat de Deutsche Welle este redactorul şef al cotidianului "Hürriyet", Sedat Ergin. La fel ca mulți alți jurnaliști, el este trimis în judecată pentru că l-ar fi insultat pe președintele turc Erdogan. El primește premiul "în numele a sute de jurnaliști din Turcia, care trebuie să lucreze în condiții dificile", a spus preşedintele director-general al DW, Peter Limbourg.

În alte ţări, precum Rusia, spaţiul de manevră al presei independente este restricţionat sistematic, cu mult succes, este de părere Cristoph Dreyer.

"Formal, nu există interdicții, dar toată lumea știe ce are voie să spună şi ce nu", scrie

jurnalistul independent și bloggerul rus, Alexander Pliuşcev. El lucrează pentru emisiunea "Eho Moskvî", critică la adresa Kremlinului şi ca editorialist pentru redacţia în limba rusă a DW. "În cazul în care o redacţie deosebit de curajoasă este închisă sau vândută, nimeni nu protestează", scrie el în editorialul "Libertate de exprimare vândută".

Blogul şi închisoarea

Încercările de suprimare a libertăţii presei sunt diverse. În conflicte armate, jurnaliştii sunr printre primele victime, spune Dreyer. În ţări cu ideologii îndreptate împotriva mass-media, precum Arabia-Saudită sau Bangladesh, blogării riscă să îşi piardă viaţa dacă se apucă să critice aspecte de ordin religios.

În această situaţie se află Raif Badawi, blogerul din Arabia-Saudită, primul laureat al premiului "Freedom of Speech Award" acordat de Deutsche Welle. Badawi a fost biciut în public în ianuarie 2015, fiind actualmente deţinut politic. În mai 2014, el a fost condamnat la zece ani de închisoare şi o mie de lovituri de bici, printre altele pentru că a spus despre musulmani, creştini, evrei şi atei că sunt oameni egali.

Dunja Mijatovic, reprezentant OSCE pentru libertatea presei, priveşte cu îngrijorare tendinţa mondială de limitare a exprimării. În opinia ei, în numeroase ţări, măsurile de combatere a terorismului au condus la limitarea libertăţii presei. "Nu este vorba despre a pune în discuţie dreptul unui guvern de a combate terorismul şi alte ameninţări. Însă acest lucru nu trebuie făcut pe spinarea drepturilor omului sau renunţând la libertatea de expresie. Libertatea presei este o parte esenţială a democraţiei".

Situaţia nu este regăsită doar în curtea "suspecților obișnuiți". La 6 aprilie, Mijatovic a cerut guvernului canadian să protejeze mai bine sursele de informaţii ale jurnaliştilor, în contextul unei hotărâri judecătoreşti recente. Decizia guvernului federal german de a permite deschiderea unui dosar penal împotriva comediantului Jan Böhmermann la cererea Turciei, din cauza pamfletului său în care îl atacă pe președintele turc este catalogat drept "îngrijorătoare" de reprezentanta OSCE. Baza acestei decizii este controversatul punct 103 din codul penal.

Cyberspace

Din libertatea presei face parte şi mediul virtual. În general, în conformitate cu Mijatovic, digitalizarea extinde oportunitățile nu numai pentru cercetarea jurnalistică, ci şi pentru difuzarea presei. Însă reprimarea presei are de multă vreme loc şi pe internet. În ţări ca Iran, China sau Turcia, site-urile nedorite de guvern sunt blocate.

"Noul câmp de luptă al presei libere este mediul virtual", a subliniat Mijatovic într-un interviu DW. "Globalizarea presei și accesul la informații, precum şi jurnaliştii virtuali, blogării, enervează câteva guverne, motiv pentru care încearcă să suprime această digitalizare".

Reporteri fără Frontiere a criticat monitorizarea tot mai mare a presei de către serviciile de informații din Statele Unite și a criticat vehement presiunile la care au fost supuşi aşa-numiţii "whistleblower" în timpul mandatului lui Barack Obama.

La capitolul exemple pozitive regăsim Tunisia, care a urcat de pe locul 126 pe locul 96 în indexul realizat de Reporteri fără Frontiere. Cu toate că jurnaliştii sunt în continuare supuşi tentativelor de intimidare, în Tunisia nu au mai existat arestări arbitrare de jurnalişti.

Pe ultimele locuri în clasament se află Sudanul, Vietnam, China, Siria, Turkmenistan, Coreea de Nord şi Eritreea.

În topul ţărilor în care presa este considerată liberă se află: Finlanda, Olanda, Norvegia, Danemarca şi Noua Zeelandă. Germania ocupă locul 16. România se află pe locul 49, urcând 3 locuri faţă de anul precedent. Organizaţia rezumă principalele probleme ale mass-media din România:

"Politizarea excesivă a mass-media, mecanisme corupte de finanţare, politici editoriale subordonate intereselor proprietarului, infiltrarea redacţiilor de către serviciile de informaţii - efecte ale transformării mass-media în instrumente de propagandă politică".