La Bruxelles despre românii din UK

Ar putea fi pus sub semnul întrebării compromisul recent la care au ajuns Marea Britanie și Uniunea Europeană? Jean-Claude Juncker și Theresa May anunțau, printre altele, că cetățenii europeni din Marea Britanie vor putea trăi acolo ca și până acum. Poate nu e partea cea mai importantă a acordului, dar ea îi privește pe români mai mult decât altele. E adevărat că acest ”ca și până acum” nu trebuie luat tale quale, dar ar fi putut să fie și mai rău.

Întrebarea de la început este provocată de adoptarea, miercuri, în Camera Comunelor a unui amendament potrivit căruia acordul pe care îl va negocia Guvernul condus de Theresa May va trebui sa fie aprobat în Parlament. Fără aprobarea finală a legislativului britanic, toate negocierile cu Comisia de la Bruxelles nu vor valora nimic. Acest lucru slăbește, evident, poziția guvernului de la Londra și va îngreuna mult negocierile. De pildă, speranța negociatorilor de ambele părți era ca prima etapă să fie considerată, de pe acum, o bază certă și fermă pentru etapele viitoare. Lipsea un singur lucru și anume ca rezultatele să fie ”ratificate” de Consiliul European.

Tocmai acesta este scopul reuniunii care se va desfășura vineri, 15 decembrie în formatul celor 27. Dar, în lumina votului din Camera Comunelor, nici această reuniune nu mai poate fi considerată cu adevărat decisivă.

Să reluăm însă pe scurt conținutul acordului la care s-a ajuns la începtul lunii în ceea ce îi privește pe românii care trăiesc în Marea Britanie. În ciuda anunțului optimist, în realitate numai aceia care au deja statutul de rezidență permanentă la data ieșirii din UE vor putea trăi ”la fel ca și până acum”. Dar chiar și aceștia vor fi obligați să solicite încă o dată statutul la care aspiră (settled status). Britanicii au dat asigurări că orice cetățean cu acte în regulă și suficienți bani și care posedă o asigurare de sănătate acoperitoare nu va avea nicio dificultate, noul document fiindu-i eliberat gratuit.

Dar compromisul obținut de negociatorii UE este că și cei care nu au statutul de rezident permanent vor putea să rămână în Marea Britanie dacă au un  job, dacă au suficienți bani să se întrețină și asigurare medicală până când vor îndeplini condițiile pentru a solicita settled status, ceea ce presupune în primul rând împlinirea a 5 ani de ședere. Teoretic sunt cuprinse aici și persoanele care se declară self-employed  (un fel de PFA), dar e de prevăzut că situația lor se va agrava dacă nu vor putea dovedi că au suficiente resurse materiale ca să nu recurgă la ajutoarele sociale. Nu avem la dispoziție statistici, dar știm că destui români care nu au găsit un job în Marea Britanie s-au declarat pur și simplu self-employed, deși nu câștigă din asta nimic, fiind nevoiți estimp să accepte tot soiul de alte munci la ”negru”.

În sfârșit, aceia care vor hotărî să plece abia de acum înainte în Marea Britanie, dar până la data Brexit-ului, vor putea să-și caute un job ca și până acum, dar dacă după 6 luni nu vor putea dovedi că se pot întreține singuri vor trebui să se întoarcă acasă. Nu e deloc clar - și acesta este aspectul total neacoperit în informațiile date publicității - ce se va întâmpla după Brexit. Dar este de la sine înțeles că din acel moment Marea Britanie va hotărâ după cum crede de cuviință, în mod suveran. Regimul viitor al emigranților comunitari va putea fi mai blând sau mai aspru, după împrejurări.

Acesta este acordul pe care cei 27, printre care România reprezentată de președintele Iohannis, vor trebui să-l ”ratifice” mâine. Au țările membre obiecții? Partea cea mai proastă este că nu știm, din cauză că, la București cel puțin, autoritățile au tratat subiectul cu maximă discreție. De fapt nimeni nu vrea să discute despre cei aflați în situații precare și care sunt cei cu adevărat expuși, ceilalți, cu situații profesionale robuste și bine integrați neavând, firește, a se teme. În sfârșit, ne putem întreba dacă emigrarea este cu adevărat o soluție pentru cei care își găsesc locul mai greu în Marea Britanie.

În orice caz, este ușor de presupus că UE nu va putea obține un acord mai favorabil decât acesta, mai ales dacă Parlamentul britanic va supraveghea negocierile pas cu pas.