"UE are nevoie de o nouă identitate"

DW: Presa europeană vă numește "vocea Europei de Est", pentru că puneți la îndoială explicațiile obișnuite venite din Occident cu privire la tensiunile Est-Vest. Ce se află în spatele acestor tensiuni?

Ivan Krastev: Există trei linii de separare în Europa. Cea mai mare prăpastie nu este între Vest și Est, ci între marile orașe și regiunile rurale. Diferențele dintre Viena și Budapesta sunt mult mai mici decât cele dintre Viena și anumite regiuni rurale din Austria sau între Budapesta și oraşele de provincie ungare. A doua linie de divizare ține de generații. Cea mai interesantă pentru mine este însă a treia linie de separare. Dacă ne-am uita la o hartă a Europei de la 1900, am vedea o demarcație clară: vestul era pe atunci omogen din punct de vedere etnic, în timp ce în estul și centrul Europei exista o mai mare diversitate, atât etnic cât și cultural. După secolul XX, după două războaie mondiale, după regimul nazist, după cele comuniste și după mai multe "purificări etnice", azi avem o situație opusă: Europa de Est este puternic omogenizată, în timp ce Vestul a devenit foarte pestriţ din punct de vedere etnic.

O noțiune-cheie în cartea dvs "Lumina care s-a stins" este "imitația". După așa-numitul "sfârșit al istoriei", est-europenii ar fi vrut să fie ca vesticii, scrieți dvs, dar apoi au fost dezamăgiți, pentru că "Vestul a câștigat Războiul Rece, dar s-a pierdut pe sine". Cum se pot regăsi acum "Vestul" și întreaga Europă?

Da, celor care doreau să imite stilul de viață vestic le-a devenit foarte repede clar că viața din Occident are propriile sale aspecte negative. Simultan, Vestul și-a pierdut treptat identitatea ca democrație liberală, și-a pierdut viziunea despre lume. Și, în acest sens, s-a pierdut pe sine. Azi, Europa are cel mai mult de pierdut de pe urma prăbușirii ordinii liberale. De aceea, UE trebuie să descopere o nouă identitate politică. Emmanuel Macron numește noul concept "Europa suverană", noua președintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, vorbește de o "Comisiei geopolitică". Este vorba însă în principiu de același lucru: relațiile tradiționale cu SUA (care joacă un rol central pentru securitate în Europa) trebuie păstrate intacte, admițând în același timp realitatea. Realitatea este că Europa nu are voie să se bazeze doar pe protecția oferită de marea putere de peste Atlantic. Iar UE încearcă acum cu adevărat să găsească această nouă identitate geopolitică. Dar o face cu mare băgare de seamă, din două motive. Pe de o parte, pentru că o rupere bruscă a relațiilor de parteneriat cu SUA ar putea duce la o criză în interiorul Uniunii, deoarece anumite țări, Polonia de exemplu, încă privesc SUA ca pe unicul garant al securității lor. În al doilea rând, pentru că europenii încearcă din răsputeri să nu dea impresia că sunt dezorientați. O perplexitate față de o lume care pare că a luat-o razna. Într-o lume în care alianțele vechi pe care se bazează conceptul de securitate al europenilor nu mai există. Într-o lume în care nu doar China și Rusia, ci și SUA sub Donald Trump pun sub semnul întrebării valorile și securitatea Europei.

Dacă UE este "dezorientată", atunci trebuie să se schimbe, nu-i așa?

În Europa se bat cap în cap două sensibilități diferite și prin urmare două strategii diferite. Pe de o parte este Germania, care încearcă mereu să aplice schimbări mici și precaute: politica lui Donald Trump este trecătoare, trebuie să apărăm actualul status quo și să nu admitem că lumea din jurul nostru s-a schimbat, căci o astfel de evoluție ar genera panică și ar paraliza UE. Pe de altă parte, este intuiția lui Macron, care crede că UE trebuie să se schimbe de îndată, nu doar în politica economică, ci și în modul în care ia deciziile, deoarece în patru sau cinci ani de acum va fi deja prea târziu. Problema lui Macron este însă că se exprimă aproape în versuri lirice: ar fi nevoie de un efort curajos, insistă el, dar concret propunerile sale nu sunt destul de solide. Berlinul preia dimpotrivă rolul contabilului, care analizează foarte convingător riscurile fiecărei schimbări, dar care recunoaște în același timp că riscul cel mai mare ar fi să nu se schimbe nimic.

Emmanuel Macron a blocat recent negocierile de aderare cu Albania și Macedonia de Nord. Aceasta să fie viziunea lui pentru o Uniune în schimbare?

Macron a făcut o greșeală în ceea ce privește extinderea UE. A blocat integrarea Albaniei și a Macedoniei de Nord fără să se gândească prea mult la efectele acestor acțiuni asupra întregii regiuni balcanice. El a vrut de fapt să trimită un semnal către Bruxelles şi Berlin: integrarea europeană nu mai are voie să fie considerată o evoluție independentă de contextul actual din Uniune. Simultan, gestul său radical ar putea fi benefic în final țărilor balcanice. Dacă ar fi primit un termen clar de începere a negocierilor de aderare, probabil că lumea ar fi uitat pentru următorii zece ani de Macedonia de Nord și Albania, indiferent de ce s-ar fi întâmplat în acest timp în Balcani. Eu cred că Franța își va preciza în curând, după alegerile comunale din martie, disponibilitatea de a sprijini de fapt exinderea Uniunii Europene. Macron este izolat în ceea ce privește extinderea, așa că va încerca să profite de situație: ar putea grăbi extinderea și arăta că nu se opune, ci are probleme doar cu conceptul greșit de extindere.

Politologul bulgar Ivan Krastev conduce Centre for Liberal Strategies din Sofia și este fellow la Institutul pentru Ştiinţe Umane din Viena. Traducerea germană a noii sale cărți, "Das Licht, das erlosch - Eine Abrechnung" (Lumina care s-a stins - o tragere la răspundere), pe care a scris-o împreună cu Stephen Holmes, a apărut recent la editura Ullstein.