Kosovo - o misiune dificilă

Troica, formată din Uniunea Europeană, Rusia şi Statele Unite, a poposit întâi la Belgrad, continuând însă discuţiile la acest sfârşit de săptămână chiar în Pristina. În ambele oraşe, poziţiile au rămas neschimbate: liderii provinciei insistă asupra independenţei totale, în vreme ce Serbia respinge planurile de autonomie.

Dacă mai era necesară o dovadă a incompatibilităţii poziţiilor sârbilor şi albanezilor în „conflictul Kosovo”, atunci ea a apărut la acest sfârşit de săptămână.

Fără compromisuri, cele două părţi au prezentat Troicii punctele lor de vedere.

La Pristina, cei trei negociatori au ascultat argumentele şefului regimului kosovar, Agim Ceku, care este convins că independenţa provinciei, legal încă parte a Serbiei, nu poate fi obiect de negoţ.

La Belgrad, cei trei diplomaţi de top s-au lovit de opinia liderilor sârbi care au susţinut că independenţa provinciei nu intră în discuţie. Nu-i de mirare că negociatorul din partea Uniunii Europene, Wolfgang Ischinger, vorbeşte, extrem de diplomat, despre „o misiune deloc uşoară”.

„Dacă ar fi fost uşor, nu ne-am fi aflat aici. Bineînţeles că este o sarcină dificilă. Dar pot spune că, după primele discuţii de la Belgrad şi Pristina, membrii echipei de negociatori au sentimentul că au fost bine primiţi de ambele tabere, că ambele părţi şi-au arătat disponibilitatea şi că ne-au asigurat că vor colabora cu noi „in goof faith”, adică cu bună credinţă”, sintetiza Ischinger.

Pe ce bază se va lucra în următoarele patru luni? Aici nici măcar poziţiile negociatorilor nu coincid.

Reprezentantul ONU, Martti Ahtisaari a reuşit, după doi ani de discuţii cu sârbii şi albanezii să ajungă la o înţelegere: o independenţă controlată internaţional, care să garanteze, în acelaşi timp, drepturi extinse pentru minoritatea sârbă din provincia Kosovo. Dar planul a fost repins în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite. Acum ar fi bine de ştiu ce rol mai are acest plan Ahtisaari în discuţiile viitoare:

„Bineînţeles nu a fost trecut pe linie moartă. Nu s-a ajuns la o înţelegere la New York. Dar este în continuare singurul plan prezentat până acum, singurul plan elaborat de Naţiunile Unite şi singurul plan discutat în cadrul Consiliului de Securitate. Spunem că acceptăm fiecare rezultat care convine ambelor părţi. Dacă acesta va fi planul Ahtisaari, cu atât mai bine”, mai spune diplomatul european Ischinger.

Chiar şi divizarea Provinciei Kosovo într-o parte albaneză şi una sârbă nu mai este respinsă de reprezentanţii Troicii. Important este ca ambele tabere să fie de acord.

Înainte de toate, Statele Unite ale Americii au insistat în ultima vreme asupra unei decizii clare, privind recunoaşterea independenţei provinciei, cu sau fără o rezoluţie ONU. Şi totuşi, Ischinger avertizează asupra unor eventuale concluzii pripite, care ar condamna eforturile Troicii.

„Această Troică are avantaje şi dezavantaje. Înainte de toate sunt însă avantajele. Ea permite europenilor, americanilor şi ruşilor să aibă aceeaşi poziţie într-o problemă comună, astfel încât nimeni să nnu încerce să semnalizeze uneia sau alteia dintre părţi sprijin unilateral: nu luaţi în seama discuţiile de acum, atunci veţi avea parte de alte semnale”, conchide Ischinger.

La 10 decembrie, Troica pentru Kosovo va prezenta un raport Secretarului General al ONU. Care sunt planurile celor trei diplomaţi negociatori până în decembrie, rămâne de văzut.