Kofi Annan nu a fost degeaba în Siria

Misiunea sa a fost să-i convingă pe preşedintele Siriei, Bashar al Assad, şi pe insurgenţii înarmaţi să încheie un armistiţiu. Assad, care pe săptămână ce trece este vinovat de moartea tot mai multor oameni, a rămas totuşi inflexibil. În faţa teroriştilor, a spus el, nu trebuie cedat.

La prima vedere, misiunea lui Annan nu a avut succes. În loc să aprobe un armistiţiu, preşedintele sirian şi-a trimis trupele pentru a lua cu asalt bazele rebelilor din Idlib, o provincie muntoasă din nord-vestul ţării, la graniţa cu Turcia. Totuşi, sarcina mediatorilor internaţionali, între care se numără şi Kofi Annan, este în primul rând să transmită regimului de la Damasc că nu mai poate supravieţui politic. Aşa se va întâmpla în Siria, chiar dacă plecarea lui Assad de la putere mai poate întârzia o vreme. Tendinţa este clară. Dacă tot mai mulţi militari vor dezerta, situaţia economică se va agrava şi Rusia îşi va schimba atitudinea faţă de guvernul de la Damasc, atunci Assad va fi nevoit să înţeleagă că nu este posibilă revenirea la situaţia de acum un an, înainte de izbucnirea protestelor. Poate că Annan a reuşit măcar să-l facă pe Assad să ia la cunoştinţă această tendinţă a lucrurilor.

Totuşi, chiar dacă timpul lui Assad la cârma Siriei a trecut, el mizează în continuare, cu bună ştiinţă, pe eliminarea fizică a adversarilor. În afară de calea exilului, aceasta este ultima şansă ce i-a rămas. El ştie că până acum comunitatea internaţională nu a fost în stare nici măcar să adopte o rezoluţie a Consiliului de Securitate, în care să fie condamnate crimele de care s-a făcut vinovat. Ştie de asemenea că SUA şi occidentul se feresc să intervină în Siria de teamă că astfel întreg Orientul Mijlociu ar putea fi aruncat în haos. Mai ales din partea SUA nu e de aşteptat o iniţiativă militară în Siria, fiindcă un eventual atac israelian asupra Iranului l-ar sili pe preşedintele Barack Obama să fie solidar cu statul evreu. SUA n-ar dispune de capacităţi militare şi pentru Siria şi pentru Iran simultan. În plus, un conflict militar în Orientul Mijlociu ar duce la o scumpire şi mai accentuată a petrolului, care sigur nu i-ar folosi şefului de la Casa Albă într-un an electoral.

Vizita lui Annan nu a fost totuşi lipsită de sens. Picăturile de apă perforează în timp şi roca cea mai dură. În plus, s-au creat condiţii mai favorabile pentru accesul organizaţiilor umanitare internaţionale în zonele de conflict. Pe fundalul suferinţelor pe care le îndură oamenii în Siria nu e deloc puţin lucru.

Autor: Daniel Scheschkewitz / IA
Redactor: Robert Schwartz