Jocul anual de-a lumea al specialiştilor militari

Primăvara Arabă din ianuarie 2011 i-a luat prin surprindere pe invitaţii ediţiei de anul trecut ai Conferinţei pentru Securitate de la München. În vreme ce în capitala bavareză se experimentau variante de lucru pentru chestiunea israelo-palestiniană, în capitala egipteană Cairo, aparatul de securitate al regimului Mubarak intervenea în forţă contra demonstranţilor din Piaţa Tahrir.

Era prea devreme pentru ca strategii reuniţi, anual, la München să discute în amănunt despre evenimentele din lumea arabă şi semnificaţia lor. Subiectul a fost aşezat pe agenda ediţiei 2012, coordonatorul conferinţei, Wolfgang Ischinger, anunţând prezenţa unor delegaţii consistente din Egipt şi Libia; Tunisia şi Qatarul vor fi reprezentate chiar la nivel de premieri. Siria se numără printre temele tradiţionalei manifestări din capitala bavareză, ca şi programul atomic al Iranului, de altfel.

Pe scut? Sub scut?

Precedenta ediţie a avut parte de un moment ce promitea să fie istoric: schimbul ruso-american al documentelor ratificate privind acordul Start de limitare a stocurilor de armament nuclear. Dar cine îşi imagina că se poate vorbi despre o nouă epocă în materie de arsenale avea să fie, mai apoi, dezamăgit: Rusiei nu îi trece prin minte să îşi reducă numărul de ogive nucleare (plasat acum la 3800 de exemplare) - şi nici Statele Unite nu intenţionează să se atingă de arsenalul lor tactic. Nici în materie de arme convenţionale nu se poate vorbi de vreun progres, faţă de precedenta conferinţă. De fapt, Moscova a îngheţat subiectul încă din 2007.

Ceea ce a căpătat, de la întâlnirea din 2011, mai multă consistenţă este disputa dintre Rusia şi Statele Unite pe tema scutului antirachetă. Moscova pretinde garanţii scrise din partea Washingtonului, pe care nu le primeşte - ceea ce, comentează Ischinger, dovedeşte că Vestul şi Rusia continuă să se trateze cu suspiciune şi să se judece în termeni militari. La conferinţa din acest an urmează să fie propus un sistem nou, elaborat cu participare tripartită (SUA, Rusia şi Europa), ca o încercare de a debloca subiectul înaintea summitului NATO-Rusia din mai, de la Chicago.

Poate Europa fără SUA?

Tot la Chicago (dacă nu cumva mai devreme) este de aşteptat ca americanii să le re-pună europenilor în vedere distrubuţia echitabilă a costurilor Alianţei Nord-Atlantice. În statele Uniunii Europene, bugetele destinate armatelor stagnează de ani buni iar în contextul actualei crize e greu de crezut că vreun guvern ar fi dispus să îşi suplimenteze cheltuielile militare. În absenţa unor presiuni caracteristice summit-urilor politice, conferinţa de la München poate jongla cu idei în jurul reorganizării capacităţilor militare dar şi a metodelor de pregătire strategică. Statul major al fiecăreia din cele 27 de ţări ale Uniunii provine dintr-o altă şcoală militară - or, în asemenea condiţii, dublate de diversitatea logistică (de exemplu, şapte tipuri diferite de avioane aflate în dotarea unor ţări ce se declară aliate), Europei îi vine greu să elaboreze formule comune de cooperare, crede Götz Neuneck, de la Institutul pentru Pace şi Securitate de la Hamburg. "Nu fiecare ţară are nevoie de un număr mare de trupe dar", adaugă Neuneck, "pentru o politică externă şi de securitate comună este nevoie, cel puţin, de un cadru comun şi de o strategie tehnologică unitară". Presiunea austerităţii ar putea fi răsturnată în favoarea unei mai eficiente cooperări pe chestiunile ce ţin de apărarea comunitară. Cu atât mai mult cu cât şi Statele Unite semnalizează un curs mai auster al cheltuielilor militare. În condiţiile retragerii unor unităţi americane din Europa, aceasta din urmă va trebui să pună mai mult preţ pe propria-i apărare.

Câtă putere Germaniei?

De fapt, America îşi redirecţionează atenţia spre zona Pacificului. Reorientarea strategică a Washingtonului a impacientat Beijingul. Câţiva dintre actorii relevanţi ai Conferinţei de la München au vizitat China şi au discutat cu o serie de responsabili guvernamentali - un dialog ce urmează să continue la podiumul dezbaterilor din acest weekend. Europa, crede gazda evenimentului, Wolfgang Ischinger, are nevoie de propria politică activă în direcţia Asiei - una care să corecteze politica americană poate prea puternic concentrată pe scenarii de ameninţări militare.

În fine, un alt barometru interesant pe care cei interesaţi îl pot consulta în cadrul conferinţei de la München este cel care, pornind de la tema crizei din spaţiul european, încearcă să măsoare cele bune şi cele rele întreprinse până acum. Vor fi interesat de citit concluziile participanţilor la acest panel, în condiţiile în care întrebarea centrală nu ţine de soluţii pentru depăşirea crizei ci caută să stabilească până unde poate merge rolul de lider politic european al Germaniei.

Autor: Daniel Scheschkewitz/ Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident