Jean-Claude Juncker: “În Europa câştigăm împreună şi pierdem împreună”

O şedinţă neobişnuit de animată astăzi în plenul Parlamentului European. Jean-Claude Juncker şi-a prezentat programul politic insistând asupra monedei şi respectării stricte a pactului de stabilitate. „Moneda comună nu divide, ci dimpotrivă uneşte şi protejează Europa” a spus Juncker în aplauzele majorităţii şi fluierăturile britanicilor. Dar candidatul PPE a avut grijă astăzi să vină şi în întâmpinarea altor grupuri politice vorbind despre un pachet de creştere economică conţinând investiţii de 300 de miliarde de euro pentru următorii ani, admiţând nevoia protejării drepturilor sociale, pledând pentru energiile regenerabile, o mai mare circumspecţie faţă de OMG-uri sau protecţia datelor personale în negocierile cu americanii.

Programul său, deschis către mai multe direcţii politice simultan, a fost foarte bine primit de socialişti şi liberali. Gianni Pitella (PSE) a părut încântat de cele 300 de miliarde promise ca investiţii, iar Guy Verhofstadt (ALDE) a avut la rândul său cele mai bune cuvinte despre „pachetul de creştere” menit să depăşească stricta disciplină bugetară.

Dar nu la fel de entuziaşti au fost reprezentanţii Stângii Unite sau ai Verzilor. Gabriela Zimmer şi-a măturisit decepţia, căci în opinia ei „euforia generală” din plenul adunării ar fi mai curând expresia unei „democraţii de faţadă” şi s-a întrebat dacă nu există alternativă la tirania pieţelor. Ecologistul Philipp Lamberts a fost şi mai circumspect faţă de programul enunţat, denunţând la rândul său politicile provocate, în opinia sa, de „şantajul pieţelor financiare şi pledând în schimb pentru o „convergenţă a sistemelor sociale” în întreaga Europă, menite să asigure un regim al „prosperităţii durabile şi împărtăşite”.

Totuşi o opoziţie totală nu a venit decât din partea grupurilor eurosceptice: conservatorii britanici, eurocriticii lui Nigel Farage şi ceilalţi grupaţi neoficial sub steagul Marinei Le Pen. S-a iscat, de altfel, un veritabil scandal din cauza deciziei preşedintelui PE, Martin Schulz, de a da cuvântul reprezentantei Frontului Naţional, care nu reuşise să întrunească toate condiţiile pentru constituirea unui grup politic. A fost o concesie făcută opoziţiei eurosceptice poate şi din cauza manevrei concertate împotriva grupului condus de Nigel Farage, căruia i se refuzaseră toate posturile cuvenite prin regula proporţionalităţii. În orice caz, un alt „refuzat”, un deputat comunist din Grecia, a vociferat la microfon împotriva deciziei de a i se da cuvântul Marinei le Pen până când a fost scos cu forţa din sală.

Nu este sigur însă că preşedintele Martin Schulz a fost mulţumit de propria decizie, căci Marine Le Pen a profitat din plin de prilej ca să veştejească tot ce are ceva în comun cu ideea europeană. Ea a vorbit despre „imbecilitatea politicii recesioniste”, despre „proiectul smintit şi criminal” al construcţie europene, despre „arhetipul negării democraţiei”, pe care l-ar reprezenta însuşi procesul electoral aflat în desfăşurare. Marine Le Pen a manifestat o adevărată jubilaţie negatoare, profeţind că nu peste multă vreme „toţi patrioţii europeni” vor arunca procesul integraţionist la coşul de gunori al istoriei. Nu l-a cruţat deloc pe Schulz însuşi, „un perfect necunoscut care nu reprezintă pe nimeni”.

Faţă de Marine Le Pen, liderul UKIP, Nigel Farage, care vorbise în deplină legitimitate statutară cu puţine minute înainte, a fost de-a dreptul palid, chiar dacă a vorbit şi el despre „un puci împotriva statelor naţionale” şi dacă a anunţat că se bucură de pe acum la gândul răsturnării politice care va urma, în opinia lui, în mod inevitabil.

În total, a fost însă o victorie a majorităţii eurofile care a văzut în Jean-Claude Juncker o speranţă că noua Comisie va reuşi, spre deosebire de cea anterioară, să profite mai mult de dreptul ei la iniţiativă.