Italia şi Tifosii

După excesele suporterilor la Roma şi în alte oraşe italiene, justiţia italiană intenţionează să treacă la represalii împotriva huliganilor. Măsurile administrative nu ajută însă la elucidarea completă a motivelor care au contribuit la brusca izbucnire a urii în Italia. Ziarele germane acordă în ediţiile lor de astăzi o atenţie deosebită escaladării violenţei la campionii mondiali ai fotbalului.

Cotidianul regional Allgemeine Zeitung din Mainz constată că „în ţara campioană mondială, fotbalul e la pământ. Trebuie avut în vedere că numai o serie întreagă de neglijenţe putea provoca această stare de haos. (...) Nici politicienii şi nici funcţionarii sportului n-au priceput că trebuie să-şi asume răspunderea integral. Iar dacă acum se va decide anularea meciurilor, câştigă huliganii”.

La Barcelona, ziarul El Periódico de Catalunya atrage atenţia asupra faptului că acest fenomen în fotbal are un substrat politic. „Violenţa în fotbalul italian are componente politice deosebit de periculoase. Fanii radicali ai echipelor Lazio şi AS Roma ţin de extrema dreaptă. De cealaltă parte se află suporterii echipelor Atalanta Bergamo şi ai FC Bologna, care aparţin extremei stângi. Rivalitatea lor trece dincolo de sportul în sine. Formaţiuni individuale acţionează deja în stil de gherilă. De aceea, procuratura generală cere aplicarea legilor privind prevenirea şi combaterea terorismului. În acest timp, federaţia italiană de fotbal este de părere că spectacolul trebuie să continue. Acest motto va duce la noi şi noi incidente, până ce spectatorii se vor teme să mai intre în stadioane”, avertizează cotidianul catalan.

Frankfurter Rundschau vede în acest fenomen un semnal de alarmă pentru propria ţară: „Campionul mondial are cele mai proaste stadioane din toate naţiunile din top. Şi, de asemenea, una din cele mai corupte ligi europene. Italia le-a permis jucătorilor săi să-şi exprime necenzurat atitudinea rasistă în public, aranjându-se şi cu simbolurile de extremă dreaptă care decorează mai toate tribunele. Italia şi-a creat ea însăşi suporterii, pe care acum îi dă în urmărire drept terorişti. Germanii trebuie să aibă grijă, să nu se trezească în curând în aceeaşi situaţie. Căci şi în ligile inferioare ale noilor landuri federale din Est, şefii cluburilor de fotbal capitulează frecvent în faţa suporterilor de extremă dreaptă”.

În Elveţia, cotidianul de limbă germană Neue Zürcher Zeitung comentează, sub titlul. „Spectacolul politicii externe la Berlin” reuniunea de vârf franco-germană care a avut loc ieri în capitala Germaniei: „Guvernul federal are mai nou tendinţa să deservească opinia publică cu câteva imagini colorate, în timp ce adevăratele chestiuni ale politicii externe sunt dezbătute în spatele uşilor închise. Angela Merkel a obţinut succese importante prin această metodă a diplomaţiei discrete la mai toate negocierile europene, cu toate acestea, pentru politica externă metoda ei nu este optimă. Dar iată că nici ministrul de externe Steinmeier”, continuă ziarul, ”nu este imun la asemenea puneri în scenă colorate, după cum demonstrează recenta sa vizită în cartierul berlinez Kreuzberg, [unde a înregistrat, în compania omologului său, Bernard Kouchner, un cântec al artistului turco-german Muhabbet]. Marile partide ale coaliţiei se află în ajunul campaniilor electorale, iar deviza principală pare să fie: facem orice pentru popularitate”.

Din interior, Stuttgarter Nachrichten comentează performanţa artistică a celor doi miniştri de externe, cu ironie: „Aşa cântară Bernard Kouchner şi Frank-Walter Steinmeier luni la Berlin. „Împreună”, acesta a fost mesajul, chiar dacă n-au strălucit prin înzestrare muzicală. Motiv pentru care este puţin probabil să credem că francezul şi germanul vor porni în turneu prin lume ca „cei doi tenori”. Dar trebuie să apreciem că au încercat, chiar şi prin această improvizaţie tonală, să depăşească lipsa unui mesaj comun. Mai mult decât nimic”.

La Paris, cotidianul conservator Le Figaro vede în recentul summit franco-german un important precedent politic, care ar trebui să ofere mai multe impulsuri politicii europene: „Ar fi bine-venită iniţiativa celebrului motor franco-german şi în politica imigraţiei. După modelul tandemului Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel, care au insistat ieri la Berlin asupra unei noi reglementări în domeniul politicii de integrare a străinilor. Nu putem spera decât ca apelul lor să fi fost receptat de toate ţările partenere, care, până în prezent, se chinuie să dovedească această provocare prin eforturi individuale. (...) Franţa nu va putea face faţă singură marii probleme a imigraţiei. Iar dacă statele membre ale UE nu reuşesc să cadă de acord asupra unei soluţii comune, trebuie să ne aşteptăm la ce-i mai rău”.