Interviu cu istoricul și autorul britanic Roger Moorhouse

Jakub Krupa: Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a atacat recent Polonia, acuzând această țară că ar fi fost coresponsabilă la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Ce părere aveți despre aceste acuzații?

Roger Moorhouse: Sunt o prostie, dar nu este doar un exemplu de vandalism istoric practicat de domnul Putin, ci o parte crucială din felul în care Rusia se vede pe ea însăși pe scena mondială.

Modul în care Rusia interpretează rolul jucat de ea în Al Doilea Război Mondial constituie un mit sfânt care stă la baza Rusiei moderne. Orice reprezentare care atribuie Uniunii Sovietice un caracter dezonorabil și agresiv în Al Doilea Război Mondial este perceput drept dăunător și combătut ca atare.

Perioada dintre 1939 și 1941 și chestiunea responsabilității pentru izbucnirea celei de-a doua mari conflagrații mondiale este atât de crucială pentru că Uniunea Sovietică s-a aflat efectiv pe partea greșită: aliată cu Germania nazistă, chiar dacă nu oficial, și un stat agresiv - a invadat Polonia, Finlanda și țările baltice, a confiscat Basarabia de la România, a căutat să profite de haosul generat de război.

Uniunea Sovietică se regăsește în Marea Alianță abia după invazia Germaniei naziste în 1941 iar, pentru Rusia, istoria celui de-al Doilea Război Mondial începe convenabil de la 1941, făcându-se uitați cei doi ani dinainte.

A existat mereu un efort organizat de a face uitată acea perioadă, astfel încât, atunci când lumea începe să vorbească din nou despre ea, cum este cazul cu recenta rezoluție a Parlamentului European pe marginea împlinirii a 80 de ani de la începerea celei de-a doua conflagrații mondiale, Rusia se simte presată să-și apere propria versiune a istoriei.

Și funcționează aceste eforturi?

Par contraproductive. Pentru mari părți din lumea aceasta, în afara Poloniei și Europei Centrale, pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 este încă un act obscur. Putin readuce acest pact în actualitate, lucru care face parte însă din agenda sa domestică.

Este interesant cum s-au schimbat lucrurile. În urmă cu 10 ani, la Westerplatte (la Gdansk, în Polonia, n.r.), Putin afirma că pactul încheiat de naziști și sovietici a fost  “imoral”; acum se străduiește din răsputeri să îl apere, încercând să justifice și să reabiliteze linia stalinistă.

Deja la momentul invaziei sovietice în Polonia în 1939, Stalin nu dorea să fie văzut drept un aliat apropiat al lui Hitler.

Cele două regimuri au colaborat destul de strâns în acea perioadă, mai ales pe plan economic și de securitate, dar Uniunea Sovietică încă se declara oficial neutră, ca să nu fie pătată cu eticheta de agresor în Al Doilea Război Mondial.

Putin susține că agresiunea din 17 septembrie 1939, la două săptămâni de la izbucnirea războiului, ar fi fost doar o “intervenție” care ar fi “salvat viețile a numeroși localnici, mai ales evrei, deoarece populația de acolo urma anterior să fie exterminată de naziști”.

Nu are niciun sens. A fost o invazie care s-a soldat cu uciderea a mii de soldați polonezi, urmată de sovietizarea teritoriilor respective și de represalii împotriva cetățenilor polonezi obișnuiți, indiferent de proveniența lor etnică.

Linia promovată de Putin amintește de celelalte justificări ale altor intervenții istorice rusești în Polonia: anume că Polonia s-ar fi prăbușit ca stat și nu ar mai fi fost capabilă să se guverneze singură. Varianta sovieticilor în 1939 a fost că guvernul polonez ar fi părăsit țara și că Armata Roșie ar fi intervenit să protejeze minoritățile belarusă și ucraineană din estul Poloniei.

În realitate, trupele sovietice au luptat împotriva forțelor poloneze iar guvernul Poloniei se afla încă în țară la momentul invaziei sovietice.

În cele mai multe cazuri, aceste mituri despre Al Doilea Război Mondial sunt rezultatul ignoranței. În acest caz însă, este vorba de o lipsă deliberată de onestitate și iese în evidență problema fundamentală a modului în care Rusia modernă își vede proria istorie.

Putin a mai susținut că numeroase alte țări, inclusiv Polonia, ar fi semnat pacturi de neagresiune cu Germania nazistă - și că pactul dintre naziști și sovietici nu ar fi diferit de celelalte.

Este un argument care ignoră voit substanța pactului dintre naziști și sovietici.

Polonezii semnaseră un pact cu Germania în 1934 și a mai fost desigur pactul Kellog-Briand, prin care  se renunța la folosirea războiului în relațiile internaționale. Aceste tipuri de tratate au fost considerate la vremea aceea drept instrumente utile diplomației.

Spre deosebire de acestea însă, pactul dintre naziști și sovietici, chiar dacă intitulat de neagresiune, pune de fapt bazele agresiunii. Textul este neinteresant, dar la pact este atașat un protocol secret care împarte practic Europa Centrală între cele două puteri și îi dă lui Hitler undă verde pentru invadarea Poloniei, precum și pentru distrugerea ulterioară a țării, comisă în comun de Germania nazistă și Rusia sovietică.

Putin pare să fie supărat mai ales pe faptul că, în opinia sa, rezoluția Parlamentului European ar considera Germania nazistă și Rusia sovietică la fel de vinovate pentru izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

Într-unul din pasajele-cheie, rezoluția PE afirmă că pactul nazist-sovietic “a deschis calea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial” și că “Uniunea Sovietică comunistă a contribuit politic și economic la cucerirea de către Hitler a Europei de Vest”.

Toate aceste afirmații sunt adevărate. Dar Putin exagerează când extrapolează concluziile rezoluției și susține că Parlamentul European ar afirma că ambele țări sunt responsabile în mod egal pentru izbucnirea războiului.

Principalii inițiatori ai războiului au fost în mod clar Germania și Hitler, în timp ce Stalin a acționat efectiv ca un factor de facilitare a conflagrației și de cvasi-aliat, beneficiind de pe urma ei. Stalin nu a fost cu siguranță parte neutră, așa cum a încercat să se prezinte. Dar ar fi oarecum nedrept să spunem că aceste două țări ar fi responsabile în mod egal pentru izbucnirea conflictului în 1939.

Ideologic însă, Uniunea Sovietică și-a dorit războiul aproape la fel de mult ca Germania, pentru că a considerat că respecivul conflict mondial va grăbi prăbușirea capitalismului și va aduce ‘triumful inevitabil al comunismului’.

Rezoluția Parlamentului European a mai avertizat și că “elita politică [din Rusia] și propaganda politică se preocupă în continuare să facă uitate crimele comuniste și să glorifice regimul sovietic totalitar”.

Intervenția lui Putin demonstrează acest punct de vedere.

Toate țările au o viziune mai degrabă parțială a istoriei lor, dar în cazul lui Putin este mai mult decât atât. O parte esențială a societății moderne civilizate este capacitatea de a privi onest propria istorie - această tentativă de a mușamaliza această temă vine direct de la vârf, de la domnul Putin. Trebuie să sperăm că, într-o bună zi, Rusia va reflecta în mod onest asupra propriei istorii.

Roger Moorhouse este un istoric britanic și autor al unor bestselleruri despre Al Doilea Război Mondial, precum “The Devils’ Alliance: Hitler’s Pact with Stalin” și “Poland: First to Fight”.