1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Iranul faţă cu Consiliul de Securitate ONU

Petre Iancu31 august 2006
https://p.dw.com/p/B1Kd
Preşedintele Iranului, Ahmadinedjad, sfidează Comunitatea Internaţională
Preşedintele Iranului, Ahmadinedjad, sfidează Comunitatea InternaţionalăImagine: AP

Joi expiră ultimatumul Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite care ceruse Iranului să pună capăt îmbogăţirii uraniului – o procedură necesară fabricării de bombe atomice.

Or, preşedintele Iranului, Mahmud Ahmadinedjad, masiv criticat în occident şi pentru politica sa agresivă, pentru apelul la distrugerea statului evreu, ajutorul acordat grupării Hizbolah precum şi pentru negarea Holocaustului, a dat încă de marţi răspunsul negativ al ţării sale. „Iranul nu va face cale întoarsă”, a spus el, în replică la ultimatumul ONU. Cum va evolua situaţia din perspectiva actuală a membrilor Consilului de securitate şi a Iranului?

Petre Iancu

„Franţa şi Germania doresc să negocieze în continuare”, titrau ieri, triumfător, mai multe ziare iraniene controlate de regim. Increderea în forţele proprii şi siguranţa de sine marchează atitudinea fundamentaliştilor islamici de la Teheran şi poziţia multor iranieni. Prea puţini iranieni dau semne să se teamă de un posibil embargo internaţional, ori chiar de eventualitatea unor lovituri militare menite să pună capăt ameninţării nucleare iraniene. La rîndul său, preşedintele Mahmud Ahmadinedjad a continuat să repete insistent poziţia oficială a Teheranului, potritivi căreia „Iranul are dreptul inalienabil de a utiliza paşnic energia nucleară”.

Problema e că statele occidentale, inclusiv cele europene, au motive să bănuiască Iranul că încearcă să producă în secret arme atomice. De altfel, Teheranul şi–a procurat tehnica necesară pe căi ilegale, importînd-o parţial din Pakistan.

Observatorii politici apuseni nu se aşteaptă aşadar ca Iranul să se supună rezoluţiei 1696 a Consiliului de Securitate. Analiştii consideră că Iranul mizează în continuare pe incapacitatea puterilor cu drept de veto din forul suprem al organizaţiei mondiale de a se înţelege asupra adoptării unor sancţiuni fie şi minime contra Iranului. Sancţiuni pe care le resping în special Rusia şi China şi faţă de care statele europene nu manifestă nici un fel de entuziasm.

Cu toate acestea, ambasadorul american la ONU, John Bolton s-a arătat ferm, subliniind că dacă Iranul „n-a suspendat pînă la această dată activităţile de îmbogăţire a uraniului, încalcă rezoluţia, moment în care va trebui să demarăm consultări privind cursul asupra căruia s-au înţeles cei 6 miniştrii de externe, invlusiv cei ai Rusiei şi Chinei. Va trebui să discutăm transpunerea acestor măsuri” – a mai declarat diplomatul american textual.

„Cei 6” reprezintă Germania şi puterile cu drept de veto în Consiliu, din care, alături de americani, chinezi şi ruşi mai fac parte Marea Britanie şi Franţa. Iar măsurile menţionate de John Bolton sunt sancţiuni politice şi economice. Rezoluţia le exclusese în mod expres pe cele militare. Diplomaţii celor 6 avuseseră în vedere aplicarea de sancţiuni treptate, începînd cu interdicţii de călătorie pentru politicienii iranieni, îngheţarea conturilor externe şi un embargo asupra tehnologiei nucelare şi balistice, ştiut fiind că Iranul îşi ameliorează constant arsenalul de rachete.

Or, pe moment, predomină precauţia, nu doar la Moscova şi la Beijing, ci şi la Londra. Marea Britanie s-a pronunţat împotriva adoptării „de măsuri diplomatice precipitate”. Formal, Comunitatea Internaţională va aştepta prezentarea unui raport al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, după care reprezentaţii celor 6 urmează să se întrunească la New York, probabil în culisele Adunării Generale ONU din septembrie.

Discuţiile se anunţă foarte dificile. Fiindcă spiritele din Consiliu sunt încinse. La aprinderea lor a contribuit imposibilitatea aplanării crizei din Darfur, în vestul Sudanului, din cauza îndelungatului refuz al Rusiei şi Chinei de a permite o intervenţie ONU împotriva voinţei regimului de la Kartum. O amplă iritare a iscat şi situaţia neclarificată din sudul Libanului în urma agresiunii provocate de Hizbolah şi a ripostei israeliene, respectiv a greutăţii întîmpinate de efortul adoptării unei rezoluţii, care să permită unei robuste forţe multinaţionale să treacă la dezarmarea Hizbolah.

Dată fiind posibila obstrucţie sino-rusă în dosarul iranian, administraţia din Washington e gata la nevoie, potrivit lui Bolton, să pună pe picioare o coaliţie a statelor voluntare, spre a a aplica sancţiuni economice şi financiare împotriva Teheranului cu ajutorul Japoniei şi a unor state europene.