In memoriam Wojciech Jaruzelski

Pe lângă Mihail Gorbaciov şi Fidel Castro, polonezul Wojciech Jaruzelski, care a decedat duminică la vârsta de 90 de ani, după o îndelungată suferinţă, era ultimul potentat în viaţă dintr-o eră care s-a încheiat cu aproape 25 de ani în urmă, prin prăbuşirea comunismului. Viaţa lui Jaruzelski a fost complicată şi nu lipsită de dramatism. Întreaga sa generaţie a dus o astfel de existenţă în acea parte a Europei.

Născut în 1923 într-o familie de nobili polonezi, Wojciech Jaruzelski a fost arestat de ocupantul sovietic pe când avea doar 18 ani şi deportat în Siberia. Acolo a fost dus la muncă forţată împreună cu tatăl său. În prizonierat i s-a stricat vederea. Ulterior ochelarii cu lentile închise la culoare i-au devenit un soi de semn distinctiv.

Pentru a scăpa de la moartea sigură care-l aştepta, Jaruzelski s-a înrolat în 1943 în armata care se forma în URSS sub egida comuniştilor polonezi. A luptat împotriva Germaniei naziste iar după război a făcut o strălucită carieră militară în Polonia stăpânită de sovietici. La numai 36 de ani a fost avansat general, devenind în scurt timp membru al comitetului central şi în 1968 ministru al Apărării. În acea calitate a fost co-responsabil pentru înăbuşirea "Primăverii de la Praga" şi pentru masacrarea unor participanţi la protestele muncitoreşti din Szczecin şi Gdansk, în 1970. "Jaruzelski a fost unul din cei mai ambiţioşi oameni pe care i-am cunoscut în viaţa mea", a declarat un fost ofiţer superior polonez, fost coleg cu defunctul, care a dorit să-şi păstreze anonimatul din pricina faptului că a colaborat cu servicii secrete occidentale.

O viaţă plină de volte dramatice

În 1981, Jaruzelski şi-a asigurat definitiv un loc în cărţile de istorie din ţara sa, unul controversat însă până astăzi. Sindicatul Solidarnosc, condus de Lech Walesa, primul sindicat independent din întregul bloc de răsărit, a devenit o mişcare protestatară de proporţii, ameninţând puterea comunistă. În calitate de şef al guvernului şi al partidului comunist, Jaruzelski a decretat legea marţială - o decizie pe care a încercat s-o justifice până la moarte prin iminenţa unei invazii sovietice.

După începerea reformelor lui Gorbaciov în URSS, Jaruzelski a început să se apropie cu adevărat de Solidarnosc şi să aprobe alegeri libere. În final, după victoria zdrobitoare la urne a opoziţiei, Jaruzelski a cedat paşnic puterea. Acest proces lipsit de violenţă a devenit un model pentru toate statele blocului răsăritean, cu excepţia României, şi aceasta nu ar fi fost cu putinţă fără implicarea personală a fostului dictator.

Jaruzelski a fost până la sfârşitul vieţii foarte respectat pentru felul în care a ştiut să pună capăt dictaturii comuniste în Polonia, inclusiv de către victime ale "dictaturii proletariatului". Portretul lui Lech Walesa pe care Jaruzelski şi-l pusese lângă patul de suferinţă spune multe despre o viaţă plină de dramatism, de decizii contestabile dar şi de schimbare în bine.