Impozitul ideologic

Liderul istoric al PSD, Ion Iliescu, a publicat o scrisoare deschisă adresată simpatizanţilor şi membrilor de partid în care explică eşecul din 16 noiembrie ca rezultat al confuziilor doctrinare şi al îndepărtării de stânga. „Plătim acum preţul confuziei ideologice din ultimii zece ani. Nu deplasarea spre centru o putem reproşa PSD. Ea este firească, până la urmă, ţinând cont de schimbările din societate. Ce trebuie să ne reproşăm este obsesia noastră de a fi acceptaţi de cei de dreapta, care nu ne vor accepta niciodată, pentru că suntem adversarii lor fireşti. Nu pentru ei facem politică, ci pentru cei care se recunosc în valorile şi principiile stângii“.

Guvernul PSD a adoptat, într-adevăr, politici liberale, cum ar fi scăderea CAS, a menţinut cota unică de 16%, a arătat deschidere faţă de marile companii miniere, menţinând redevenţele la nivel scăzut, iar primul-ministru,Victor Ponta, s-a prezentat mereu pe sine ca emul al lui Tony Blair. Aşadar întrebarea firească este dacă Guvernul va continua politica sa de până acum sau se va replia pe obiectivele mai bine identificate ale stângii socialiste?

Deocamdată libertatea de manevră a guvernului este redusă. Fiind prins într-un acord cu FMI şi condiţionat de pactul de stabilitate fiscală al UE şi de angajamentele faţă de NATO, Guvernul va alcătui pur şi simplu un buget prudent. Va fi greu, pe termen scurt, să întrevedem o schimbare de optică.

Dar în jurul PSD îndemnurile lui Ion Iliescu vor fi dat deja roade, căci UNPR a propus cu promptitudine un impozit nou, despre care s-a mai vorbit la un moment dat şi care seamănă tocmai cu o redefinire ideologică. Preşedintele UNPR, Gabriel Oprea a prezentat un proiect de lege privind instituirea unei taxe pe averile mari şi a stabilit totdată anumite praguri.

Un asemenea impozit diferă de altele pentru că nu se aplică veniturilor, ci patrimoniului. Ar urma să fie taxate vilele, automobilele de lux, elicoptere yachturi etc. Ideologic vorbind, impozitul pe avere este, în mod clar, un mesaj apăsat de stânga. Nu aveam prea multe posibilităţi de comparaţie, deoarece impozitul pe avere e o raritate. Îl aplică Franţa, Norvegia şi încă vreo două-trei ţări. De fapt mai semnificativ este faptul că mult mai multe ţări l-au aplicat în trecut, dar au sfârşit prin a renunţa la el din pricina expatrierii fiscale. Exemplul recent, cel mai notoriu, de ”exil fiscal” este acela al actorului francez Gerard Depardieu, care a obţinut în 2013 paşaportul rusesc direct de la preşedintele Vladimir Putin. Un sondaj de opinie realizat la vremea respectivă a arătat că 60% din persoanele cu vederi de dreapta îi aprobă gestul în timp ce 92% din cei de stânga îl dezaprobă. Este însă destul de relevant pentru riscul ca exilaţii să fie mult mai numeroşi, antrenând efecte fiscale negative greu de contabilizat. În orice caz, în ciuda eforturilor sale, administraţia condusă de François Hollande nu a reuşit să rezolve problema deficitului bugetar şi se află încă în dispute tensionate pe această temă cu Comisia de la Bruxelles.

Ce ar însemna însă aplicarea unei asemenea taxe în România ? Aici ne întâlnim în prealabil cu alte probleme. În primul rând există, şi probabil cu temei, opinia larg răspândită că ”marile” averi nu sunt obţinute cinstit. La originea lor se află contracte obţinute preferenţial prin trafic de influenţă, tot soiul de speculaţii oneroase sau evaziune fiscală. De aceea, aplicarea unui impozit pe patrimoniu ar avea în primă instanţă efectul legitimării lui. Probabil mult mai eficient ar fi să se pună în mişcare un mecanism de combatere a evaziunii fiscale, căci am văzut că miniştrii înşişi evită plata taxelor pe care tot ei le-au instituit. E cazul fostului ministru al Mediului, Rovana Plumb, a cărei familie a înmatriculat un Audi Q7 în Bulgaria, împuşcând doi iepuri dintr-o lovitură, căci astfel a evitat nu doar taxa de mediu, ci şi menţionarea maşinii în declaraţia de avere.

Majoritatea guvernamentală „de stânga“ recurge însă la soluţii facile şi nu vede mijloacele care îi stau la dispoziţie. Căci combaterea evaziunii fiscale, deşi este o operaţiune neutră din punct de vedere ideologic, are în România şi o solidă componentă corectivă, de ”sancţionare” a averilor mari. Într-o lume în care averile mari sunt mai curând necinstite, justiţia pare de stânga.