"Nimeni nu va veni să voteze în locul moldovenilor"
11 noiembrie 2016Igor Munteanu vorbeşte şi despre rezonanța victoriei lui Donald Trump în relațiile cu țările din spațiul ex-sovietic.
DW: Pe 13 noiembrie curent, moldovenii își vor alege prin vot direct președintele. Iarăși în prim plan apare lupta dintre Est și Vest. Reprezintă aceste alegeri o confruntare geo-politică? Care este miza?
Igor Munteanu: Sigur că da. Orice bătălie electorală înseamnă o bătălie a ideilor contradictorii. Respectiv putem găsi viziuni, poziții, care pot să fie conectate la interesele geo-politice. În contextul Republicii Moldova acest argument este cu atât mai puternic, cu cât multe din elitele noastre politice doresc să se poziționeze pentru claritatea principiilor pe care le apără – fie pro Moscova, fie pro alte capitale. De-a lungul timpului, în 25 de ani de independență, ne-am convins că acest argument funcționează și creează un fel de fenomen care se numește tagging. Acest fenomen se poate exprima și prin capacitatea politicienilor de a mobiliza susținători pe anumite idei. De exemplu, susținătorii Rusiei în Moldova fac tagging găsind referințe în politicile statului rus de protejare a comunităților vorbitoare de limbă rusă din străinătate, respectiv curentele pro-unioniste fac tagging pe ideea de restabilire a justiției istorice prin reunificarea României.
DW: Unul dintre candidați, Igor Dodon, a reiterat ideea de federalizare a Republicii Moldova. Cui îi convine această idee?
I.M.: Presupunem că le convine celor care tot timpul o reafirmă. Aceasta este Federația Rusă și liderii transnistreni, iar în același pachet îl putem plasa și pe Igor Dodon. Dar, nu este el unicul și singurul politician care se împiedică de tematica federalizării, pentru că, dacă vă aduceți aminte, federalizarea s-a desprins cu mult înainte de planul Kozak, din 2003, și a fost legată de paradigma statului comun lansată de Evghenii Primacov, ex prim-ministru rus, încă în 1997. Acel plan presupunea că şi dacă sunt reintegrate entitățile politice de la Tiraspol și Chișinău, ele vor conviețui separat, având diferite tipuri de competențe.
Deci, federalizarea ar fi extrem de convenabilă Rusiei pentru că ar putea cristaliza un pol de presiune asupra opțiunilor de politică internă și externă ale Chișinăului. Politica internă va însemna blocarea procesului de aproximare a legislației comunitare europene, pe motiv că unul din subiecții federației nu ar dori să-și asume procedurile tehnice ale Acordului de Asociere RM-UE sau prin blocarea proceselor politice. Vedem exemplul Valoniei, care a putut bloca recent un acord între UE și Canada, dar care a fost deblocat după exercitarea mai multor instrumente de presiune asupra unei regiuni. Pe baza acestui exemplu ne putem da seama că orice decizie politică ar putea fi contestată de către anumiți actori, mai ales că filozofia unui aranjament federal este propus de Moscova, inspirat din experimentele lor istorice cu ideea de interacțiune dintre regiuni. Respectiv, cred că este o cale periculoasă și, în consecință, un asemenea experiment federalist ar distruge actualul stat Republica Moldova, ar împinge statul spre o reclădire, pe baze nesigure și fragile. Mai mult decât atât, populația țării, potrivit sondajelor consultate de noi de-a lungul timpului, se opune vehement acestui model de rezolvare a conflictului. Circa 65-68% resping ideea unei Federații, nu pentru că ar fi împotriva conceptului academic al acesteia, ci oamenii nu doresc să transmită legitimitate unei entități care a apărut în urma unui viol al armatei și Federației Ruse.
DW: Cât de reală este realizarea ideii de federalizare în cazul în care socialistul Dodon va deveni președinte la Chișinău?
I.M.: Eu nu cred că el ar putea îndeplini un asemenea plan, dar nu exclud riscurile ca el să îl lanseze. Sunt două lucruri diferite – să îți propui un proiect politic și să fii capabil să-l implementezi. În ciuda manipulării prin mijloacele mass-media, controlate fie de oligarhii locali sau de instituțiile statului, populația oricum nu acceptă această idee. Cred că prima reacție a populației, care și așa nu este mulțumită de unele decizii, ar fi ieșirea în stradă și blocarea unei asemenea inițiative, la fel cum a fost în 2003. În al doilea rând, o asemenea decizie trebuie să treacă printr-un referendum, deoarece nu poți schimba construcția statului prin diferite acorduri semnate pe sub masă. Respectiv, oricât de mult și-ar dori Dodon sau alt politician să servească intereselor ruse, un asemenea proiect foarte complex, nu cred că va putea trece fără asentimentul elitelor politice și existenței unui consens la nivel național.
DW: Donal Trump a câștigat alegerile din SUA. Ce însemnătate are victoria acestuia pentru R. Moldova, dar și pentru securitatea din regiune?
I.M.: E foarte greu să ne dăm seama acum ce consecințe vor urma, pentru că aici sunt câțiva factori care trebuie luați în considerație. În primul rând orice candidat la alegeri lansează, în principiu, multe idei fanteziste ca să atragă publicul și creează platforme populiste, în jurul cărora zboară ca bondarii cetățenii interesați de ceva nou. Acesta este și cazul alegerilor recente din SUA, unde au fost două platforme politice extrem de contradictorii. Dacă e să vorbim despre politica externă a SUA, Trump propune un model de izolaționism de formă nouă, care înseamnă reducerea costurilor de prezență masivă pe plan internațional și retragerea acasă, unde sunt cele mai mari probleme. El o să vrea să încerce să redefinească rolul pe care îl are SUA în crearea unor regiuni stabile și să împingă aliații din NATO, de exemplu, să aibă un rol financiar mai puternic în Europa. Astfel, schimbarea de putere din Statele Unite privește nu doar R. Moldova. Este o schimbare de paradigme mari și esențială, ale cărei consecințele noi nu le-am digerat. Ele vor fi simțite din ianuarie 2017, când Trump își va defini echipa. Dar, toate aceste idei mărețe de schimbare a politicilor externe și interne se vor ciocni de rezistența instituțiilor care funcționează. Respectiv, aceste filtre vor încerca să împiedice aplicarea acestor idei fanteziste.
DW: Pe cine sau pe ce mizează Occidentul în cazul alegerilor din R. Moldova?
I.M.: În primul rând trebuie să definim unde ne aflăm. În aceste momente R. Moldova este „rățușca urâtă” a Parteneriatului Estic. Respectiv, toată lumea privește la noi fie cu iritare, fie cu supărare, fie cu compasiune, deoarece noi nu am livrat ceea ce am promis. Astfel, Occidentul așteaptă ca prin aceste alegeri, exprimate direct de voința poporului, să existe posibilități de curățare a scenei politice locale de elementele care împiedică reformele. Iar cea mai mare piedică actualmente nu sunt forțele ostile externe, ci niște structuri care monopolizează puterea – fie prin partide supuse doar unui lider, fie prin structuri care monopolizează economia și creează blocaje. Altfel țara nu se dezvoltă, populația emigrează, tineretul nu participă la procesul politic etc. Occidentul își dorește o altă structură a puterii la Chișinău și nimeni nu va veni să voteze în locul moldovenilor, iar noi posibilități de schimbare vor apărea doar în 2018 sau 2019, atunci când forțele democratice vor fi, posibil, mai puternice și mai deștepte.
DW: Dacă vorbim despre țările vecine - România și Ucraina. Ce relații va avea viitorul președinte cu acestea, luând în considerație că Dodon deja a declarat că va efectua prima vizită oficială la Moscova, stricând astfel tradiția foștilor președinți, care mergeau mai întâi la București?
I.M.: Personal pe mine simbolistica acestei vizite nu mă impresionează deloc, pentru că alți șefi, care și-au ales ca primă vizită alte capitale occidentale, până la urmă au eșuat în mod lamentabil. Pe mine m-ar impresiona mai degrabă dacă în spatele sloganurilor lui de eliminare a oligarhiei din țară s-ar afla acțiuni concrete. Iar un președinte, indiferent dacă este ea sau el, ar trebui să știe exact cum se elimină această caracatiță instituțională din sistem. Acesta este motivul pentru care cetățenii votează, iar în primul tur peste 90% din ei au votat pentru candidații opoziției. Or, acesta este un vot de blam fundamental, care s-a dat unor partide aflate la guvernare.
Respectiv, nu vorbim de destinație. Va fi treaba lui. Poate acolo sunt bilete mai ieftine și el se gândește la economisirea banilor publici? Ceea ce mă interesează este cu ce se întoarce el înapoi. Va fi reluat accesul la piața rusă egală și fără discriminare? Ori din contră, Rusia va folosi acest tertip doar ca să întindă o nouă capcană producătorilor autohtoni?
Aceste întrebări sunt grele și nu cred că pe viitorul șef al statului, care va fi ales pe 13 noiembrie, îl așteaptă o viață ușoară. Pentru că indiferent de ce capitale va vizita, reacțiile populației vor fi întotdeauna ponderale, deoarece societatea noastră este puternic divizată în pro est sau pro vest. Publicul este stăpânul, nu șeful statului.
Când vorbim de țările vecine atunci trebuie să vedem la ce va recurge viitorul președinte. Dacă viitorul șef al statului va continua să recurgă la acțiuni de discriminare a unor curente politice, atunci ar putea să creeze niște zone de conflict cu consecințe nebănuite. Să nu uităm că exporturile noastre, în cea mai mare parte, merg spre UE și spre România. Astfel, răspunsul statului român la asemenea acțiuni ar putea fi pe măsură. Atunci, cei vizați sunt îndemnați la un comportament pașnic.
Autor: Simion Ciochină