"Mai bine bombardați, decât cu Assad"

Huda Khayti trebuie să întrerupă din nou interviul. Așa se întâmplă zile întregi. Bombele regimului încep să cadă chiar în timp ce ea încearcă să descrie la telefon situația din Idlib. "Revin eu cu un apel", spune directoarea centrului de femei din Idlib, abandonând iute conversația. În cel mai scurt timp, ea trebuie să caute un nou loc sigur. Unul care să fie cât de cât mai sigur decât precedentul. Face acest lucru de câteva ori pe zi. Un semn de viață vine câteva ore mai târziu. Respiră. Este nevătămată.

"Aceasta este viața în Idlib, în oraș și în întreaga regiune. De ani de zile. Oamenii nu sunt deloc în siguranță aici. Însă am o rețea bună", spune sirianca în vârstă de 40 de ani, care locuiește în oraș din 2018. "Avem un fel de sistem de avertizare timpurie pentru bombe - le putem efectiv mirosi și estima unde vor cădea". Din acest punct de vedere, povestește ea, mulți oameni din Idlib au dezvoltat un fel de al șaptelea simț.

900.000 de persoane pe drumuri

Huda Khayti a venit la Idlib în primăvara anului 2018. La acea vreme, în provincia care este controlată de grupul islamist Hajat Tahrir al-Sham (HTS) - departe de regimul Assad - au fost aduse opoziția democratică și grupurile rebele.

"Nu mai fusesem niciodată la Idlib. Nu știam la ce să mă aștept aici", povestește ea. Femeia știa însă că Assad va încerca, mai devreme sau mai târziu, cu sprijinul Rusiei și al Iranului, să câștige ultimul bastion al rebelilor din Siria. Turcia îi sprijină pe adversarii lui Assad.

Începând din decembrie, 900.000 de oameni, majoritatea femei și copii, au fugit din calea bombelor lansate de avioanele siriene și ruse asupra orașului Idlib. Ei își lasă în urmă casele și satele apucând-o spre nord, până la granița cu Turcia. Mașinile circulă bară la bară. Cu toții sunt strămutați în propria țară, unii fugind pentru a doua, a treia sau a patra oară. Lupta pentru Idlib este probabil ultima și cea mai înfiorătoare încleștare în războiul din Siria.

Activista pentru drepturile femeilor cunoaște cruzimea războiului din Siria. A descoperit-o pe propria-i piele la Duma și la Ghuta, în apropierea capitalei Damasc. "Vin din Duma și am supraviețuit unui atac de gaz toxic lansat de regim. Știu cum este să fii bombardat sau să rămâi blocat la Ghuta", spune ea. "Fiecare bombă aruncată asupra noastră la Idlib îmi dovedește că a fost corect să rămân aici și să lupt pentru Siria și centrul femeilor".

Pe lista neagră a regimului

Huda Khayti și-a petrecut toată viața în Duma. A crescut acolo și a studiat literatura franceză la Damasc. Femeia povestește că revoluția ei personală a început înainte de războiul din 2011 și că a fost conștientă de la bun început de modul în care Bashar al-Assad ar fi restricționat drepturile femeilor și ar fi hărțuit propria populație.

Huda Khayti înființează trei centre de femei în estul Ghutei, oferind acolo workshop-uri pentru femei pe subiecte cum ar fi violența de gen, precum și cursuri de prim ajutor și cursuri de engleză. În centre se predau totodată și drepturile femeilor. Toate centrele din estul Ghutei sunt bombardate. O colegă și copilul ei mor într-un atac. La fel și unul dintre frații Hudei Khayti. Ea și familia ei sunt îngrozite. "Toți eram destul de apropiați. Mâncam mereu împreună, eram foarte aproapiați", spune ea cu voce tristă.

Acum, cele șase surori, fratele și părinții se află în diferite țări - în Canada și în Turcia. Doar câțiva membri ai familiei sunt încă în Damasc. "Nu pot să mă întorc în Damasc. Sunt sigură că sunt pe una dintre listele negre ale regimului", spune ea. Huda Khayti a stat în spatele revoluției de la început, este împotriva lui Assad, dorește o schimbare de regim, o Sirie democratică. Revoluția nu a făcut decât să aprofundeze înțelegerea drepturilor cetățenilor și a autonomiei femeilor. „Cred cu tărie că a fost corect să mă ridic și să protestez”, spune ea.

Acum, cele șase surori, fratele și părinții ei se află în țări diferite: Canada și Turcia. Numai câțiva membri ai familiei se află încă la Damasc. "Nu pot să mă întorc în Damasc. Sunt sigură că sunt pe una dintre listele negre ale regimului", este convinsă Huda Khayti, care s-a implicat de la bun început în revoluție, opunându-se lui Assad cu dorința unei schimbări de regim și a unei Sirii democratice. Revoluția nu a făcut decât să-i aprofundeze înțelegerea asupra drepturilor cetățenilor și autonomiei femeilor. "Cred cu tărie că a fost corect să mă ridic și să protestez ", spune ea.

Singură la Idlib

În 2018, la fel ca mulți alți oameni din Gutha și Duma, Huda vine la Idlib. Singură, pentru că părinții și un frate fugiseră deja în Turcia. Ori de câte ori vorbește despre familia ei, vocea i se schimbă. "Am vrut să rămân în Siria, am vrut să merg la Idlib. Aici există o secțiune transversală a populației siriene. Cei fugiți din Homs, Aleppo, estul Ghutei, dar și din Idlib. M-am cufundat în societate timp de trei luni, încercând să-mi dau seama care sunt nevoile oamenilor. Și am reușit să le câștig încrederea. Cu sprijinul "medico international", Huda construiește la Idlib "Women Support & Empowerment Center" și oferă din nou cursuri alături de mai multe femei din regiune. Pe ea și pe colegele ei islamiștii le-au lăsat în pace.

Pentru femei, războiul este deosebit de crud. Situația economică este mizerabilă, multe dintre ele sunt traumatizate și familiarizate cu violența. Sistemul de îngrijire medicală este la pămând, școli abia dacă mai există, iar mulți copii învață acasă. Mamele lor pot să le predea de pildă limba engleză, pe care ele o învață la WSEC.

Nemăritată și fără copii

Huda Khayth locuiește singură la Idlib. Nu s-a căsătorit și nici nu are copii. "Sunt responsabilă doar pentru viața mea", spune activista, care însă recunoaște că îi lipsesc foarte mult părinții. Când a hotărât să fie dusă la Idlib, i-a promis tatălui ei că va avea grijă să nu aibă soarta fratelui mort.

Ea speră acum că Rusia și Turcia vor putea ajunge la un consens, așa încât Assad să nu pună mâna pe Idlib deocamdată. Deocamdată, summit-ul între Turcia, Rusia, Germania și Franța stă sub semnul întrebării din cauza tensiunilor militare din regiune între Turcia, pe de-o parte, și Rusia (cu Assad) pe de alta. În schimb, suferința umană continuă.

Huda Khayth spune că, dacă Assad cucerește Idlibul, va încerca să treacă granița în Turcia pentru a ajunge într-un centru pentru refugiați. "Pot accepta să trăiesc sub o ploaie de bombe, dar nu pot accepta ca Assad să facă legea la Idlib".