Hotelurile îşi deschid porţile pentru oamenii fără adăpost
15 februarie 2021Christian apare zâmbind în uşă. Îşi dă jos rucsacul, îşi dezbracă geaca subţire şi se aşează pe pat. Camera în care se relaxează este o cameră de hotel din "Pensiunea Reiter", situată în Berlin Friedrichshain. Din noiembrie anul trecut, aici au dreptul să înnopteze persoanele fără adăpost. Christian, care nu vrea să îşi dezvăluie numele real, trăieşte de câţiva ani pe stradă şi se bucură de un pat comod acum: "Înainte am dormit într-un container, ceea ce era în ordine. Dar aceasta este o adevărată pensiune. Cu mult mai bine."
Distanţare socială şi în centrele pentru persoane fără adăpost
În alte ierni dormea într-un centru de pe terenul parohiei St. Pius. În timpul sezonului rece, organizaţia catolică pune la dispoziţia nevoiaşilor paturi pentru 40 de bărbaţi, care, altfel, ar fi nevoiţi să doarmă pe stradă, în ciuda gerului. Dar, anul acesta, situaţia a fost total diferită, explică diaconul şi coordonatorul centrului Wolfgang Willsch. Numărul paturilor a trebuit redus la jumătate pentru a menţine distanţarea impusă de măsurile stricte anti-pandemie. În mod normal, oameni precum Christian dorm acolo înghesuiţi, pe saltele din cauciuc, în camere la comun.
Wolfgang Willsch a căuat o soluţie şi a găsit-o: "Suntem foarte recunoscători că putem folosi pensiunea, pentru că oamenii dorm aici în camere cu două paturi", spune Willsch. "Ceea ce înseamnă că nu sunt niciodată într-o încăpere mai mult de două-trei persoane."
Pensiunea este doar una din hotelurile berlineze care s-au implicat în acest proiect. Şi firmele au de profitat de pe urma acţiunii. Statul plăteşte proprietarilor o despăgubire pentru nopţile petrecute aici de oamenii străzii. Sunt bani buni în aceste timpuri, în care turismul din Germania este practic paralizat.
În zilele din urmă, a devenit tot mai evident cât de importante sunt aceste soluţii de cazare oferite oamenilor fără adăpost. La temperaturi de până la minus 15 grade Celsius, nopţile petrecute pe stradă pot fi fatale. Asociaţia pentru ajutorarea nevoiaşilor pe timp de iarnă din Berlin a contactat şi alte hoteluri, care şi-au deschis porţile. Astfel, acum există în Berlin 1426 de paturi pentru persoanele fără adăpost, o cifră record, după cum explică şi Stefan Straß, purtătorul de cuvânt al Administraţiei Sociale din Berlin.
Pandemia îngreunează situaţia celor fără adăpost
În multe dintre hotelurile care oferă acum găzduire, pe lângă cazare există şi şansa de a servi un mic dejun cald sau chiar o cină. O decizie extrem de importantă, pentru că în condiţiile extreme ale acestei ierni, mulţi oameni nu reuşesc să adune niciun bănuţ. Centrele oraşelor sunt aproape pustii deoarece magazinele rămân, în bună parte, închise şi trecătorii păstreaza distanţa. Christian încearcă totuşi să vândă zilnic ziarul pentru persoanele fără adăpost. Uneori cu succes, alteori fără.
În subsolul hotelului există o încăpere în care se pot aduna mai multe persoane. Pe uşă este lipit un afiş cu "Fumatul interzis". Peste afiş s-a adăugat acum un altul cu inscripţia "spaţiu pentru fumători". Christian se aşează la una dintre mese. Spaţiul seamănă cu o pensiune pentru tineret, aerul este încărcat. Cicatricea lungă, care se întinde de la ochiul stâng până la buza superioară a lui Christian, este mult mai vizibilă acum, în lumina neonului. Măicuţa Martha Arnould intră cu două ceşti de ceai. "Două cuburi de zahăr pentru tine, ca întodeauna", spune călugăriţa cu voce melodioasă şi accent francez.
Perspective de viitor prin stabilitate
Călugăriţa face parte din comunitatea St. Pius şi se ocupă de organizarea la faţa locului. Dar sarcina ei este mai ales de a-i asculta şi sprijini pe bărbaţi. Este un real avantaj posibilitatea de a înnopta în hotel, mai ales din punctul de vedere al stabilităţii, subliniază ea. Atât timp cât oamenii respectă regulile, ei pot reveni în fiecare seară în propriul pat.
Ceea ce aduce stabilitate."La început, când ajung aici sunt foarte murdari, foarte obosiţi, au depresii, nu văd nimic bun în viitor. Dar, după câteva săptămâni, sunt deja schimbaţi. Atunci putem vorbi şi spre viitor". Unii dintre ei îşi găsesc de lucru, alţii o locuinţă proprie. "Ceva mai bun", adaugă măicuţa zâmbind din spatele măştii.
O locuinţă proprie îşi doreşte şi Christian. A pus deoparte ceva bani şi speră ca la un moment dat să revină în ţara lui de origine, România. "Poate chiar în această vară, după criză", mai adaugă el, bând din ceaiul cald. Deocamdată aici se simte în siguranţă.