Herta Müller, cu un nou volum de poeme colaj

Fiind puţine la număr, publicarea fiecăruia din interviurile acordate de Herta Müller constituie în sine un eveniment a cărui importanţă este amplificată de caracterul memorabil al răspunsurilor, destăinuirilor sau replicilor formulate de laureata Premiului Nobel pentru Literatură, originară din România.

Recenta apariţie la editura Hanser a volumului de poeme colaj intitulat „Vater telefoniert mit den Fliegen” (Tata vorbeşte la telefon cu muştele) a oferit cititorului, pe lîngă deliciul lecturii, şi o binevenită ocazie de a pătrunde mai adînc în atelierul de creaţie al Hertei Müller, prin poarta interviului apărut în DER SPIEGEL.

De la bun început, scriitoarea spulberă impresia interlocutoarei sale, care asociază aspectul poemelor colaj, cu cuvinte „colorate” sau negre, decupate din cele mai diverse publicaţii, rînduite pe pagina albă, cu cel al scrisorilor de şantaj.

Ca şi într-un alt interviu, acordat cu aceeaşi ocazie cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, şi în hebdomadarul care apare la Hamburg, Herta Müller mizează pe componenta ludică, euforică, veselă, a poemelor colaj care, în pofida diverselor definiţii pe care experţii literari încearcă să le dea acestor texte, rămîn pentru genitoarea lor nimic altceva decît un mod de a scrie.

Dar, în spatele acestei modalităţi de sorginte suprarealistă, se ascunde o istorie personală. Herta Müller începuse cu ani în urmă să ofere prietenilor cărţi poştale pe care textul era alcătuit din cuvinte decupate. Obiceiul şi plăcerea de a croi din foarfecă textul au însoţit-o pe scriitoare mai peste tot.

La început a înşirat pe masa din bucătărie cuvintele decupate. Forţa lor de expansiune, acumularea lor progresivă a dus la deteriorarea „materialului”. Soluţia tehnică de a păstra cuvintele curate, neşifonate, a fost însă aflată: cărămizile de hîrtie ale viitoarelor construcţii poetice au fost depozitate, alfabetic, în cutii speciale.

Amplul interviu străbate atît etapele creaţiei „lirice” a autoarei cît şi episoadele autobiografice care i-au marcat întreaga operă. Nu este ocolită nici secvenţa amară a descoperirii postume, după moartea subită a scriitorului Oskar Pastior, în ajunul luării în primire a Premiului literar Georg Büchner, a colaborării sale cu Securitatea, la care regretatul poet a fost constrîns, dar care s-a dovedit inofensivă, spre deosebire de cea a multor altor informatori.

În finalul dialogului, centrat din plin pe axe poetologice, are loc racordarea la actualitatea politică est-europeană, marcată de o fragilizare a valorilor democraţiei.

În context, este fireşte abordată şi îngrijorătoarea evoluţie a României sub noul guvern. Teamă îi face laureatei Nobelului pentru Literatură faptul că pînă şi lideri politici tineri, precum Ponta, care are abia 39 de ani, participă la demolarea democraţiei, recurg la plagiat şi impostură. Înşelătoria trece drept un fapt firesc în România, azi, dă de înţeles Herta Müller.

La capătul dialogului, scriitoarea germană originară din România declară că, venind în Republica Federală, a putut trăi din scris, a putut şi poate face tot ceea ce, în sinea ei, a considerat că este necesar, fapt inimaginabil cînd, plecată din România, a ajuns aici, mică, distrusă, cu doar o valiză în mînă.

Volumul de poeme colaj apărut la editura Hanser s-a dovedit din primele zile o carte de succes, primul tiraj fiind deja epuizat neaşteptat de rapid. Poemele incluse în volum sunt structurate în cinci capitole titrate prin sintagme mai mult sau mai puţin enigmatice, reapar leitmotive din scrierile precedente, cărora li se adaugă, reiterate pregnant, figura mamei şi a tatălui. Spre deosebire însă de volumele anterioare, proaspăta creaţie are un filon ludic dar şi filozofic mai viguros, peste care adie, subtil, umorul inteligent.

La toate aceste delicii care reconfirmă vocaţia poetică a Hertei Müller se adaugă şi plăcerea vizuală. Autoarea croieşte fericit din foarfece nu numai cuvintele ci şi imaginile.

Ştiind că Herta Müller a realizat un singur volum de poeme colaj, direct în română, publicat în 2005 la editura Polirom, intitulat „Este sau nu este Ion”, ştiind că doar unul din volumele redactate în germană a fost tradus, ca mai aproape toate cărţile autoarei, de poeta Nora Iuga şi a fost publicat în 2006, la editura Vinea, ne putem întreba pe cînd traducerea în română a recentei culegeri „Tatăl vorbeşte la telefon cu muştele” şi dacă putem spera la un nou volum de poeme colaj în limba română?

Dar, cum bine ştim, Herta Müller nu vorbeşte cu plăcere şi chiar deloc despre proiectele şi cărţile viitoare. Rămînem, aşadar, în admiraţie şi aşteptare.