Germania în pragul falimentului

Cancelarul german Angela Merkel s-a exprimat mai dur ca niciodată când a desemnat Germania drept „o ţară în pragul falimentului”, deoarece, citez: „Starea bugetară dezolantă întrece orice limite ale imaginaţiei”. Într-adevăr, cheltuielile guvernului, ale landurilor federale şi ale comunelor depăşesc veniturile cu 60%, iar muntele de datorii acumulate cu anii a atins nivelul record de 1 500 de miliarde de Euro. Suma dobânzilor pentru datoriile existente corespunde aproximativ noilor datorii planificate pentru anul în curs, care se ridică la 38,2 miliarde de Euro. Cu alte cuvinte, fără datoriile mai vechi, bugetul german ar fi putut fi echilibrat. În aceste condiţii, Germania se află pe drumul falimentării prin datorii. Situaţia este cu adevărat dramatică.

Angela Merkel n-a pregetat să atribuie întreaga vină guvernului precedent, argumentând în mod similar cu predecesorul ei, Gerhard Schröder, care, la rândul lui căuta ţapul ispăşitor în guvernul Kohl, şi aşa mai departe.

În plan argumentativ, politica Berlinului funcţionează ca un sistem al iresponsabilităţii organizate, şi pare incapabil de a se remedia prin propriile resurse.

În prezent, marea coaliţie trebuie să permită întrebarea, de ce guvernul amână pe viitor, asanarea demult stringentă a finanţelor de stat, în loc să înceapă de îndată operaţiunile de salvare. Căci tocmai acest guvern ar trebui să fie în măsură să efectueze asanarea bugetului, atât datorită marii majorităţi de care beneficiază în Bundestag şi Bundesrat, cât şi datorită conjuncturii economice, respectiv a veniturilor substanţiale din impozite.

Cu toate acestea, politica executivului continuă să fie făcută în dauna viitorului ţării, respectiv pe spinarea generaţiilor viitoare. Noile credite depăşesc investiţiile cu 15 miliarde de Euro, fapt interzis categoric de Constituţie. Iar aşa-numita „perturbare a echilibrului economic global” postulată de cancelarul german, nu pare credibilă pe fundalul conjuncturii economice favorabile şi al veniturilor din impozite crescânde. La fel de puţin credibilă este şi promisiunea guvernanţilor de a remedia situaţia până în anul viitor.

În realitate, Germania este departe de a fi un caz falimentar. Germania este campion mondial la export, economia sa se redresează, iar sursa financiară a impozitelor aduce beneficii uriaşe de pe urma celei mai recente şi ample majorări a impozitelor şi taxelor din istoria Republicii Federale. Mai departe, Germania dispune de una din cele mai performante şi inovatoare economii naţionale din lume, de asemenea, de un înalt nivel de trai, precum şi de o infrastructură remarcabilă.

Cu toate acestea, bugetul federal necesită asanarea la fel de stringent ca şi sistemul social. Datoria publică a explodat tocmai în acest domeniu, şi anume datorită proastei gestionări a pieţei muncii timp de zeci de ani, din cauza reformelor neconvingătoare sau tardive, precum şi din cauza finanţării ineficiente a reunificării. Dobânzile la datoria publică a guvernului reprezintă, în prezent, cea de a două categorie de chelltuieli, ca volum, a bugetului federal.

În mod evident, Germania îşi asumă, de câtva timp încoace, cheltuieli publice care se ridică mult peste posibilităţi sale. Sarcina primordială a politicienilor este de a trage concluziile de pe urma acestei evidenţe, dar tocmai la acest capitol, Germania stă prost...