Germania se opune clar admiterii Turciei în UE

Aderarea Turciei la Uniunea Europeană a eşuat. Tratativele care au fost iniţiate în 2005 vor fi curând declarate sistate. Vina acestui eşec aparţine mai ales guvernului, mai bine zis regimului Erdogan. Turcia nu a îndeplinit niciodată criteriile de aderare cuprinse în Tratatele Europene şi nu are şanse să le îndeplinească într-un viitor previzibil. Transformarea statului turc într-o autocraţie, consfinţită prin referendumul din aprilie, face imposibilă aderarea la comunitatea democraţiilor europene. Este un fapt atestat de rapoartele elaborate de Comisia Constituţională a Consiliului Europei şi de rapoartele privind "progresele" Turciei, prezentate periodic de Comisia Europeană.

Social-democraţii şi-au schimbat atitudinea, cancelara îi urmează

Erodarea statului de drept în Turcia în ultimele 12 luni de la tentativa de lovitură de stat i-a determinat pe social-democraţii germani să-şi schimbe atitudinea cu 180 de grade. Încă în luna aprilie, ministrul de Externe german, Sigmar Gabriel (SPD), spera că Turcia poate să rămână o ţară candidată la UE. După masivele atacuri ale Ankarei la adresa Germaniei din luna august, Berlinul şi-a schimbat politica faţă de Ankara, astfel că Gabriel s-a văzut nevoit să renunţe la efortul de menţinere a perspectivei europene pentru Turcia. Candidatul laburist la funcţia de cancelar, Martin Schulz, odinioară un susţinător înfocat al viitorului european al Turciei, şi-a schimbat şi el poziţia şi cere consecvent stoparea negocierilor de aderare. În duelul televizat de duminică, dintre Angela Merkel şi concurentul ei Schulz, cancelara şi-a însuşit poziţia laburiştilor şi a cerut la rândul ei încetarea negocierilor. Pentru prima dată a spus ceva ce e evident de mai multe luni. Anume că UE trebuie să decidă să retragă Turciei invitaţia la aderare. "O aderare a Turciei nu poate exista", a subliniat Merkel.

Sfârşitul negocierilor este previzibil

Dar Merkel nu a spus o noutate. Deja cu o săptămână în urmă, şeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a constatat, cu ocazia unui discurs rostit la Bruxelles, că Turcia se îndepărtează cu paşi uriaşi de Europa. În aceste condiţii, ţara nu va putea niciodată adera la UE, a afirmat responsabilul. Aparent, Consiliul de Miniştri al UE va decide inevitabilul deja cu ocazia reuniunii miniştrilor de Externe, care va avea loc la finele săptămânii. O altă posibilitate în acest sens va exista cu ocazia reuniunii UE la vârf din octombrie. După 12 ani se anunţă o un final dramatic. Uşa deschisă Turciei pentru aderarea la UE va fi reînchisă cu zgomot. Preşedintele Comisiei, Juncker, a avertizat totuşi că astfel preşedintelui Erdogan i se va da ocazia să acuze pe nedrept UE de eşuarea acestor negocieri. Dar şi de va fi aşa, paguba tot nu va deveni mai mare.

Încetarea negocierilor de aderare ar permite şi stoparea completă a finanţărilor primite de Ankara din partea UE. Din motive juridice, acest lucru nu a fost posibil până acum. Ce-i drept, din 2013, UE a plătit doar o fărâmă din banii pe care îi are în buget pentru Ankara şi ar fi putut să-i plătească.

Turcia nu a vrut niciodată cu adevărat

Relaţiile politice dintre UE şi Turcia nu ar putea să fie mai deteriorate decât sunt. Deja din iulie când a avut loc întâlnirea şefului diplomaţiei turce cu reprezentanta pentru politică externă a UE a fost clar că nu se mai poate continua astfel. Sistarea negocierilor de aderare la iniţiativa UE, de altfel o noutate în istoria UE, este doar o măsură cu caracter simbolic. Practic, negocierile sunt îngheţate deja din decembrie anul trecut, când Consiliul de Miniştri a hotărât să nu mai deschidă noi capitole de negociere. De fapt, tratativele din ultimii 12 ani nu au dus la niciun rezultat. Niciun capitol de negociere nu a putut fi încheiat vreodată, fiindcă Turcia a refuzat cu încăpăţânare să recunoască statul membru al UE care este Ciprul, a cărui parte de nord se află sub ocupaţie militară turcească. Chiar şi acest amănunt arată, dincolo de evenimentele dramatice şi evoluţiile autocratice din ultimele luni, că Turcia nu a fost niciodată preocupată la modul serios de aderarea la UE.

În 2005 mai ales şefii de guvern social-democraţi din ţările UE sperau că omologul lor turc de atunci, Erdogan, proeuropean la acea dată, va putea fi primit în club. Dar speranţele lor s-au dovedit deşarte. Erdogan s-a îndepărtat tot mai mult de criteriile de aderare şi valorile europene. Angela Merkel, pe atunci lideră a opoziţiei, s-a declarat în octombrie 2005 împotriva începerii negocierilor de aderare. Partidul ei conservator recomanda în schimb un "parteneriat privilegiat" cu ţara de la Bosfor. Când Mekel a devenit în noiembrie 2005 cancelară, ea a moştenit negocierile cu Turcia de la predecesorul ei Gerhard Schroeder. Astăzi spune că a fost împotriva lor tot timpul. Evoluţiile ulterioare i-au dat dreptate.

Relaţiile politice vor continua

Dar şi fără negocieri oficiale de aderare, UE şi Turcia rămân strâns unite politic şi economic. Guvernul de la Berlin are nevoie de canale de dialog cu Ankara şi pentru a-i putea ajuta pe cei mai bine de 50 de cetăţeni germani aflaţi în închisori din Turcia. Turcia la rândul ei vrea să menţină uniunea vamală cu Europa şi chiar să o extindă. UE vrea de asemenea neapărat să aplice pe mai departe înţelegerea privind refugiaţii. Şi în chestiuni de securitate, cum ar fi combaterea terorismului islamist dar şi în interiorul NATO, statele UE vor voi şi vor trebui să coopereze cu Turcia.

Există în aceste împrejurări primejdia ca Erdogan să se îndepărteze de occident şi să se apropie de preşedintele rus Putin? Erdogan încă nu dă semne că vrea să-şi scoată ţara din NATO dar relaţiile lui cu administraţia de la Washington sunt tensionate. Ruşii ar putea vinde Turciei pe lângă energie şi arme, inclusiv sisteme de rachete, după cum se tem unii analişti de la Bruxelles.

Stoparea negocierilor de aderare la UE nu înseamnă sfârşitul relaţiilor politice cu Turcia. Este vorba doar de o cezură dureroasă. A devenit clar că Turcia nu mai este un stat european în sensul art. 49 al Tratatului European. Iar atitudinea dură faţă de Turcia ar putea fi o lecţie şi pentru alte state candidate din Balcani. Dacă Bosnia-Herţegovina, Macedonia, Serbia sau Kosovo nu vor respecta regulile, şi procesul de apropiere de UE ar putea fi unul reversibil.