Forţa politică a reţelelor de socializare

Se spune că alegerile prezidenţiale au fost câştigate pe Facebook. Este posibil să fie aşa, dacă admitem că reţelele de socializare combinate cu telefonia mobilă au transmis în întregul corp social sentimentul nedreptăţii suferite de votanţii din străinătate. Dar există riscul ca această observaţie să fie înţeleasă greşit. S-a mai spus, de pildă, că Victor Ponta a pierdut alegerile pentru că a ignorat Internetul ca mediu pentru transmiterea mesajelor sale. Iar consecinţa ar fi că reţelele de socializare ar trebui să devină terenul principal al campaniilor politice de orice fel şi, bineînţeles, un nou teritoriu asaltat de toate diversiunile şi manipulările.

Dacă ne uităm la ce s-a petrecut în 16 noiembrie, la manifestaţiile împotriva cianurilor sau gazelor de şist, dar şi la mobilizările politice reunite sub numele de „primăvara arabă”, observăm că internetul a fost mediul prin care a fost comunicat un mesaj alternativ puternic care îşi avea originile în conflictele sociale şi politice reale. Cu alte cuvinte internetul a favorizat răspândirea unui mesaj autentic şi nu a unuia fabricat.

Cine are un mesaj şi nu are acces la mijloacele oficiale de comunicare o poate face astăzi prin aceste reţele, pas cu pas şi din aproape în aproape. De aceea e greşit să spui că Victor Ponta ar fi pierdut alegerile pe Internet, deoarece nici nu a dat bătălia acolo.

E adevărat că echipa de campanie a PSD s-a făcut simţită şi online, iar până la un punct Victor Ponta a avut o pagină de Facebook cu cele mai multe „prietenii” dintre toţi candidaţii. Dar mesajele sale de pe Facebook şi cele din mass media clasice erau identice. Ele nu au avut de aceea forţa „virală” pe care au dobândit-o filmele despre cozile la vot în străinătate.

Aşadar, Internetul nu este şi nici nu ar trebui să devină un spaţiu predilect pentru desfăşurarea campaniilor electorale. Internetul este bun şi folositor atâta vreme cât transmite sentimentul libertăţii, aşa cum firul de cupru trasmite electricitatea. Un guvern sau o putere instituită, oricare ar fi ea, nu va putea niciodată să lanseze un mesaj viral pe Internet. Prin urmare am putea spune că Facebook-ul nu foloseşte cu adevărat decât opoziţiei şi, în cea mai mare măsură, protestatarilor.

Ideea este că nu accesul tot mai mare la internet provoacă schimbări sociale, ci contestaţiile sociale dobândesc prin internet o cale extrem de bună de promovare. Nu în Olanda sau Finlanda s-au petrecut mobilizări politice de masă, ci în Ucraina.

Asta înseamnă că Internetul i-a favorizat de astă dată pe cei de regulă defavorizaţi, care nu se pot organiza altfel, fiind răspândiţi în ţesutul social sau pe întinderea geografică. Pentru ca Facebook-ul să devină un instrument politic util trebuie să dispui de un mesaj de protest. Internetul este mediul care îi ajută să se apere pe cei slabi.