Firme cu tradiţie în pragul falimentului

Firmele germane cu tradiţie nu sunt afectate doar de actuala criză economică, ţinând cont că majoritatea au trecut cu bine peste multe alte perioade de recesiune. Falimentele care se înregistrează în prezent la firmele de renume germane sunt cauzate în mare parte de greşelile managementului, este de părere profesorul Frank Wallau de la Institutul de cercetare a firmelor mici şi mijlocii din Bonn.

Firmele cu tradiţie care dau faliment din cauza actualei crize economice sunt doar o mică parte a întreprinderilor germane, spune profesorul Wallau, el amintind că peste trei milioane de firme din Republica Federală, adică peste 95%, se află în continuare sub controlul familiilor fondatorilor, fără să fie confruntate cu dificultăţi.

„Nu ştiu dacă firmele care sunt în pragul falimentului s-au agăţat prea mult de un management conservator sau au continuat pe termen lung un singur plan de afaceri. Un exemplu este firma Nixdorf, care în anii 60-70 era una din cele mai renumite în sectorul producţiei de calculatoare. Nixdorf a crezut timp îndelungat în planul de afaceri care prevedea vânzarea combinată de hardware cu software, o strategie care a murit odată cu apariţia Microsoft sub conducerea lui Bill Gates. În final, Nixdorf a dat faliment. Un exemplu negativ. Pe de altă parte însă există şi întreprinderi care nu au adoptat imediat toate strategiile moderne, precum expansiunea în China sau transferul producţiei în alte ţări şi care, cu toate acestea, o duc încă foarte bine”, a declarat Wallau.

Chiar şi firmele cu tradiţie au de luptat cu efectele globalizării şi concurenţa sporită de pe piaţa internaţională. Întreprinderea germană Grundig a fost împinsă în faliment de produsele ieftine din Japonia iar producătorul de articole sportive Puma nu a reuşit să supravieţuiască decât alăturându-se concernelor Gucci şi Tchibo într-un consorţiu. Toate acestea fiind efecte ale globalizării. Totuşi, profesorul Wallau consideră că firmele germane se numără printre câştigătorii cursei pentru supravieţuire.

„Desigur există şi exemplul muncitorului din Saxonia care se plânge că prin extinderea către est a Uniunii Europene a ajuns să concureze cu muncitori cehi sau polonezi, care îi fac viaţa grea prin preţurile mici. Pe de altă parte însă există şi constructorul de maşini din Baden-Württemberg care se bucură că prin deschiderea către est şi-a putut extinde piaţa de desfacere, devenind mai competitiv. Iar în final ajungem la concluzia că numărul câştigătorilor îl depăşeşte pe cel al perdanţilor de pe urma globalizării”, a spus Wallau.