Eșecul unei încoronări cu tâlc

Cacealmaua, despre care s-au scris deja sute de articole și articolașe într-un timp record, era gata-gata să se înfăptuiască sub mantia generoasă a "interesului național". Magia tenebroasă a noului coronavirus ar fi fost cadrul perfect verosimil oferit de univers unei soluții profund imorale: "încoronarea" unui premier de sacrificiu, aflat la mila unei majorități conjuncturale sub bagheta magică a unui PSD care-și juca, din nou, supraviețuirea politică la două capete.  

Candidatul de carton scos din pălărie de PNL și de președintele Klaus Iohannis pentru a forța alegerile anticipate a dovedit un pragmatism politic rar întâlnit în politichia dâmbovițeană. Retragerea lui Florin Cîțu înaintea votului rușinii este, dincolo de toate cancanurile care circulă prin urbe, un gest de responsabilitate politică, în condițiile în care scopul inițial al numirii lui fusese deturnat în ultima secundă.

Proiectul președintelui, susținut ba de voie, ba de nevoie de PNL, a fost din start provocarea alegerilor anticipate, după ce s-a lovit de nenumăratele obstacole aruncate în drum de un PSD disperat, aflat în proces de implozie, dar având în continuare sub control aproape toate frâiele puterii turnate în beton, de trei decenii. În actuala constelație parlamentară, depășită de mult de realitățile din teren, cu o Curte Constituțională teleghidată și decredibilizată, orice guvern minoritar de centru-dreapta era condamnat la paralizie. Pentru cei care par să fi uitat, amintesc de episodul Dacian Cioloș. (Curios: amnezia pare să-l fi cuprins chiar pe Cioloș însuși.) Întoarcerea la electorat a fost și rămâne singura cale onestă de a forța resetarea politică, întârziată cu inconștiență nemărginită în primul mandat al președintelui. 

Și acum? O majoritate conjuncturală iresponsabilă a jucat soarta României pe altarul propriilor privilegii. Anticipatele le-ar fi anulat parlamentarilor nu numai un set complex de venituri directe și indirecte, ci multora dintre ei și dreptul la pensiile speciale. Așa se face politică la București, acesta pare a fi "interesul național", invocat cu atâta ipocrizie. Acum, președintelui nu i-a mai rămas decât să-l propună încă odată pe liderul PNL, Ludovic Orban, cel votat și apoi trântit de aceeași majoritate de plastilină, să butoneze la Palatul Victoria într-un interimat prelungit. Alegerile anticipate s-au evaporat în pâcla groasă întinsă cu dibăcie de profesioniștii puterii de la București. S-a ales praful și de alegerile locale în două tururi, celălalt proiect vital pentru revigorarea societății românești, ținută în chingi de baronetul local policolor. Sau cameleonic, după necesități.

Dar poate că tocmai această "rezolvare" de ultim moment dă startul unor negocieri realiste, pragmatice și lipsite de politicianisme penibile. România are nevoie de o coaliție "curată", acum! Pandemia și criza economică nu așteaptă cu smerenie în Piața Victoriei până când, poate-poate, iese fum alb pe coșul Palatului. E nevoie de "leadership". E nevoie de soluții. Soluții rapide. Etapa "pas cu pas" a cam trecut. Domnule președinte, treceți la "pas alergător"!