Situația în stânga Nistrului va rămâne aceeași

Pe 11 decembrie 2016, moldovenii de pe malul stâng al Nistrului au ales un nou președinte al regiunii separatiste. Vadim Krasnoselski a acumulat peste 62% din voturi, în timp ce principalul său oponent, Evgheni Șevciuk, a obţinut doar 28%. Rezultatele scrutinului au surprins opinia publică, mai ales după ce socialistul Igor Dodon, proaspătul președinte de la Chișinău, l-a felicitat pe așa-numitul președinte de la Tiraspol. Deutsche Welle a realizat un interviu cu ex-consilierul politic al primului ministru al Republicii Moldova și expertului în problema transnistreană, Vlad Kulminski, care a vorbit despre semnificația alegerilor din regiunea transnistreană, perspectivele dialogului dintre Chișinău și Tiraspol, dar și despre planurile de federalizare a țării.

DW: Duminica trecută au avut alegeri în regiunea transnistreană. Spre surprinderea tuturor a câștigat detașat, chiar din primul tur, Vadim Krasnoselski. Ce înseamnă această victorie pentru regiune?

Vlad Kulminski: Pentru mine această victorie nu a fost surprinzătoare. Eu cred că, de fapt, a fost un rezultat destul de logic, pentru că locuitorii din regiunea transnistreană sunt acum interesați, în primul rând, de situația economică destul de dificilă și existența locurilor de muncă. În 2011, atunci când fostul președinte Șevciuk a câștigat alegerile, a promis niște reforme economice profunde pe care nu le-a realizat. Ceea ce a făcut însă a fost instituirea controlului în toate sferele economiei care aduceau profit. De aceea, deja după doi ani de guvernare, se cunoștea că Șevciuk va pierde alegerile viitoare. Ceea ce s-a și întâmplat.

Aici vreau să menționez un specific foarte interesant pentru aceste alegeri. Paradoxal, dar situația din Republica Moldova, precum și cea din regiune în întregime, nu au influențat votul alegătorilor din Transnistria. Oamenii de acolo au pus accent pe preocupările și grijile lor economice. Pe de altă parte, toți candidații s-au declarat pro-ruși, iar competiția dintre ei a fost cine este mai pro-rus decât altul. Și acest fapt este explicabil, deoarece susținerea Federației Ruse este crucială pentru existența Transnistriei, iar fără aceasta regiunea nu este viabilă.

DW: Cum comentați epoca Șevciuk? De ce a dezamăgit?

V.K.: În primul rând el nu a reușit să răspundă cerințelor cetățenilor, iar situația economică din regiune a devenit și mai dificilă pe timpul conducerii lui. În regiune sunt mulți pensionari și lucrători din sfera bugetară, care au avut de suferit din urma micşorării pensiilor și salariilor. Aceasta a fost principala cauză al eşecului în alegeri. În al doilea rând, pe parcursul guvernării sale, Șevciuk nu a reușit să-și construiască o echipă puternică. Pe de altă parte, Krasnoselski și-a construit o imagine de conducător dur, puternic, care a lucrat în organele afacerilor interne și care ar putea face ordine în regiune. Desigur, această imagine a fost mult mai convingătoare pentru oameni.

DW: Ce înseamnă victoria lui Krasnoselski pentru autoritățile de la Chișinău? Va contribui la îmbunătățirea relațiilor cu Tiraspolul sau istoria se va repeta?

V.K.: Chiar dacă în R. Moldova alegerile prezidențiale au fost câștigate de un candidat pro-rus, eu nu cred că vor avea loc schimbări în procesul de reglementare sau în negocierile ce vor avea loc. Totul va rămâne la fel. Deoarece pentru a se reuși o înaintare în procesul de discuții, trebuie să construim niște premise atât interne, cât și externe. Însă, situația la momentul actual nu este favorabilă pentru un progres major în reglementarea transnistreană.

În acest context, un exemplu este cazul lui Vladimir Voronin, fostul președinte comunist al țării. În 2001, când acesta câștiga alegerile de la Chișinău, el a zis că va rezolva conflictul în trei luni. Dar, după trei luni, el a înțeles că este imposibil. La început a încercat să negocieze direct cu Federația Rusă, dar a eșuat. După aceea a urmat Memorandumul Kozak, pe care deja Voronin l-a respins. După aceste eșecuri a urmat etapa de internaționalizare a conflictului transnistrean. Acest exemplu demonstrează că soluționarea problemei nu depinde de președinți. El depinde mai mult de interesele majore ale diferitor părți, care participă la negocieri. Moldova trebuie să fie foarte activă, să înțeleagă ce vrea de fapt, iar eu nu văd că noi avem această înțelegere.

O altă problemă este lipsa încrederii. Dacă, de exemplu, la nivelul populației nu există această problemă, deoarece avem o zonă de sate moldoveneşti pe malul stâng al Nistrului, în ceea ce privește elitele politice și economice, diferențele sunt mari, iar lipsa de încredere este o problemă mare. Totodată, businessmenii din Transnistria, când văd ce fărădelegi se fac la Chișinău, nu prea vor să aibă și ei de suferit.

DW: Campanie electorală a scos la iveală lupta acerbă dintre clanurile economice din regiune. Mulți spun că Krasnoselski este omul concernului Sheriff, căruia îi lipsea doar influența asupra președinției. Ce lucruri noi să aşteptăm de la noul președinte? Va deveni Transnistria țara „Sheriff”?

V.K.: Șevcik tot a lucrat în Sheriff și a făcut lobby pentru interesele acestei companii. Referitor la Krasnoselski, eu nu cred că va exista o dependență totală a acestuia față de concern. Eu cred că el va juca un rol dominant, dur și destul de independent, deoarece aşa este legea puterii. Când o persoană obține puterea, vrea să-și impună voința proprie. În pofida acestui fapt, legăturile vor fi menținute. În regiune există o artă a compromisurilor nepublice foarte dezvoltată, iar ultimele alegeri au scos la iveală aceste dedesubturi. În trecut, toate scrutinele electorale se desfășurau foarte liniștit, deoarece existau niște înțelegeri ascunse. Alegerile din acest an au fost cele mai murdare din toată istoria regiunii, deoarece Șevciuk și-a creat prea mulți dușmani. Lupta a fost dusă după principiul „cel care pierde - pierde totul”.

DW: Kremlinul nu s-a implicat în acest scrutin. La Tiraspol nu am văzut panouri electorale cu Putin, iar Federația Rusă a fost foarte tăcută. Ce va face Moscova? Va continua să sprijine Tiraspolul sau vor fi mai rezervaţi?

V.K.: Nu, eu cred că relația va continua și chiar va deveni posibil mai strânsă, deoarece ei nu au nici un motiv pentru a pune sub semnul întrebării pro-rusismul lui Krasnoselski sau loialitatea lui. Moscova a fost mai rezervată deoarece ei au tras niște concluzii după alegerile din 2011. Atunci, ei au suferit niște eșecuri nu numai în Transnistria, dar și în alte protectorate ca Abhazia și Osetia de Sud. Atunci, Kremlinul l-a susținut pe Anatol Kaminskii, care a pierdut într-un final acele alegeri cu o diferență majoră.

Totodată, Rusia își va menține prezența aici, deoarece Moscova percepe atât Transnistria, cât și Moldova, ca spațiu de securitate al Rusiei. Totodată, în pofida acestei susțineri, Kremlinul nu va accepta independența regiunii, deoarece aceasta poate conduce la pierderea oricăror pârghii de control asupra Tiraspolului.

DW: La Chișinău președinte a fost ales socialistul Igor Dodon, care a promis rezolvarea diferendului prin federalizarea țării. Care va fi relația dintre Dodon și Krasnoselski? Vor reuși ei să găsească o limbă comună și să construiască o federație?

V.K.: Eu nu cred că ei vor avea o relație cordială, pentru că, repet, aceasta nu depinde de lideri, ci de marile puteri implicate în proces. Procesul de reglementare este foarte complicat și nu poate fi atins un succes în 2-3 luni. Totodată, faptul că și Dodon și Krasnoselski sunt pro-ruși, de asemenea, nu va însemna prea mult. Mai ales că socialistul nu are pârghii instituționale pentru a promova reglementarea, iar el va trebui să colaboreze în acest sens cu parlamentul și guvernul de la Chișinău. Mai mult ca atât, eu cred că Dodon a început greșit din start, deoarece în cadrul campaniei electorale el a prezentat un plan de federalizare, unde toate pozițiile de negocieri cheie nu se află la Chișinău. Acum el se află într-o situație dificilă. Să facă un pas înapoi sau să mergi mai departe este primejdios, deoarece aceasta poate să nu mai fie în interesul R. Moldova. Astfel, dacă el nu va reuși să atragă pe cineva în echipa sa, care să se priceapă în aceasta problemă, el va intra în impas.

Cuvântul „federație” este pur și simplu o sperietoare, pentru că foarte puțină lume înțelege ce înseamnă aceasta. Spre exemplu, SUA, Germania și chiar Rusia sunt federații. Cu toate acestea, ele sunt niște state puternice și unitare. Ceea ce presupune Dodon sub denumirea de federație este de fapt un fel de propagandă. Ceea ce a scris el în planul său de rezolvare a diferendului este de fapt un model de confederație, ceea ce presupune o uniune a două entități aproape independente. Desigur, acest fapt pentru Republica Moldova este inadmisibil. Noi trebuie să avem o abordare foarte profesionistă în această problemă. Orice reglementare a conflictului Transnistrean trebuie să se soldeze cu consolidarea unui stat viabil, independent și puternic.

DW: Anul acesta, președinția Germaniei din OSCE a reușit parțial să deblocheze negocierile în formatul 5+2, iar în 2017 ștafeta va fi preluată de Austria. Cum vedeți evoluțiile în aceste negocieri? Vor continua cu succes sau vor intra în stand-by?

V.K.: Eu cred că ceea ce a făcut Germania în acest an a fost o constatare oficială că negocierile sunt în impas. Spun aceasta pentru că înainte de președinția Berlinului, lumea se prefăcea că ei parcă fac ceva, parcă rezolvă ceva, dar a fost doar o aparență. În realitate, Germania a arătat că politica pașilor mici nu ne va duce nicăieri, pentru că dacă noi vrem să soluționăm ceva minor în această situației, noi inevitabil ne atingem de chestiuni de statut și de reglementarea politică. Astfel, pentru Austria situația va fi foarte dificilă, iar ei vor trebui să lărgească spațiul de negocieri, să creeze alte mecanisme și, cumva, să includă acea reglementare politică în agenda de negocieri. Altfel, dialogul va intra în impas. Așa cum merg lucrurile acum, orice progres va fi imposibil.

Interviul a fost realizat de Simion Ciochină, DW-Chișinău