Exhumarea lui Arafat şi teoria conspiraţiei

Dezgroparea cadavrului fostului lider al OEP a avut loc marţi, la Ramallah, sediul autorităţii autonome palestiniene, din cauza suspiciunilor planând asupra cauzei decesului lui Yasser Arafat.

Necropsia a devenit necesară după ce s-au înmulţit zvonurile legate de cauzele morţii lui Arafat. Liderul palestinian a murit la 12 noiembrie 2004 într-un spital parizian, dar cauza decesului său n-a putut fi clarificată definitiv de către medicii francezi.

După o îndelungată carieră de lider terorist, ca şef al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, iar apoi, după acordurile israeliano-palestiniene de la Oslo, din 1993, de preşedinte al autorităţii autonome palestiniene, Arafat se îmbolnăvise grav.

Transportat la bordul unui avion al aviaţiei militare iordaniene în Franţa şi internat în spitalul militar parizian, Arafat n-a reuşit să supravieţuiască.

Oficialităţile americane şi israeliene îl acuzaseră în repetate rânduri pe Arafat că joacă un joc dublu. Că susţine că ar vrea pace dar în realitate a torpilat propunerile de pace avansate de Ehud Barak şi de administraţia Clinton în anul 2000 şi a declanşat apoi o amplă campanie teroristă împotriva statului evreu.

Imediat după difuzarea ştirii privind moartea lui s-au răspândit zvonuri şi teorii ale conspiraţiei, între care şi opinia potrivit căreia liderul OEP ar fi fost otrăvit. Iniäial nu s-a vorbit de poloniu ci doar de înlocuirea medicamentelor pe care le lua cu regularitate.

Conform unei variante frecvent reiterate a acestei păreri, crima ar fi fost săvârşită de principalul său inamic, premierul israelian Ariel Sharon. Această variantă e deosebit de utilă în efortul delegitimării şi demonizării statului evreu.

Inutil de subliniat că nu s-au găsit nici un fel de probe care să dovedească aceste aserţiuni tipice pentru teoria conspiraţiei la care cotizează de regulă adepţii mişcărilor extremiste şi teroriste şi mai toţi antisemiţii, indiferent dacă sunt nazişti, fascişti, comunişti, ori islamişti.

Întrucât personalitatea lui Arafat a constituit şi obiectul unui cult, liderul OEP fiind şi „creatorul identităţii poporului palestinian”, după cum l-a calificat textual Muhamm Harb, un arab din Gaza dominată de organizaţia islamistă Hamas, nu puţini speră ca Arafat să fi murit ca „şahid”. Termenul înseamnă în arabă „martir” şi îi desemnează în genere pe teroriştii care se aruncă în aer în mijlocul unei mulţimi de civili spre a omorî cât mai mulţi dintre ei.

Această teorie, potrivit căreia Arafat ar fi căzut victimă unui complot sau unui asasinat şi ar fi murit ca „şahid” s-a văzut masiv alimentată în vara acestui an. Specialişti elveţieni au afirmat că au detectat urme de poloniu, o substanţă radioactivă, pe hainele lui Arafat, haine care fuseseră predate reporterilor de către văduva liderului OEP, Suha, ea însăşi o femeie masiv implicată în dosare de corupţie.

Raportorul special al ONU pentru execuţii extrajudiciare, Philipp Alston, a admis că „există bănuiala implicării Israelului în decesul lui Arafat, deşi nimeni nu a formulat o învinuire directă a statului evreu”. În consecinţă Alston şi-a exprimat speranţa că Ierusalimul, care dispune de capacitatea de a produce poloniu, „are tot interesul să se desfăşoare o investigaţie”.

La rândul lui, fostul şef al serviciului secret israelian, Avi Dichter, care conducea Shin Bet, forţele de securitate internă, când a murit Arafat a respins categoric suspiciunile la adresa statului evreu. Potrivit lui, „partea palestiniană ştia foarte bine de problemele de sănătate de care suferea Yassir Arafat. Nu erau puţine şi s-au văzut cu anii zugrăvite tot mai adânc pe chipul său. Dar de o cauză clară a decesului nu am aflat nici din spitalul franţuzesc în care a fost tratat la urmă”.

Exhumarea lui Arafat, dispusă la solicitarea văduvei lui Arafat de către succesorul său la cârma palestinienilor, Mahmud Abbas, a avut loc în mare taină, la adăpost de orice microfoane şi camere de luat vederi. Ceea ce, în mod cert, va alimenta noi speculaţii zvonuri şi teorii ale conspiraţiei. Cu atât mai mult cu cât între oamenii de ştiinţă care urmează să investigheze rămăşiţele pământeşti ale lui Arafat nu sunt doar cercetători francezi şi elveţieni, ci şi ruşi. Or, e faimos episodul uciderii cu poloniu, de către serviciile secrete ruse, a scriitorului-disident Alexander Litvinenko, nevoit să se refugieze la Londra după criticile sale la adresa lui Vladimir Putin.

Pe moment ancheta iniţiată la Ramalah nu inspiră nici cea mai mică încredere. Rezultatul investigaţiilor ar urma să se dea publicităţii peste luni de zile. Or, chiar dacă suspiciunea cu privire la moartea lui Arafat prin otrăvire cu poloniu 210 se va putea proba, ancheta de faţă nu va putea da răspuns întrebării cheie care se va pune în acest caz: cine să-l fi ucis pe liderul OEP?