Eurotunnel: Simbol al apropierii, dincolo de Brexit

În vârstă de 67 de ani, Phillippe Cozette, fost constructor de tuneluri, stă pe un pod rutier din Coquelles, de pe care poate fi observată intrarea în tunelul feroviar de sub Canalul Mânecii.

La fiecare jumătate de oră, trenuri argintii, lungi de sute de metri, încărcate cu camioane și automobile, se strecoară în tub spre Marea Britanie, ori ies din structura lungă de 40 de kilometri. Phillippe Cozette este cel care, acum 30 de ani, a dat ”lovitura finală” în tunel, pe 1 decembrie 1990, cu un ciocan pneumatic.

”Aveam lacrimi în ochi la inaugurarea primei legături terestre între țările vecine Franța și Marea Britanie”, își amintește Cozette. Omul care a manevrat mașinile de forat uriașe în tunel spune că nu poate înțelege decizia britanicilor în favoarea Brexitului. ”Se vor întoarce cu 50 de ani în urmă, dar le respect decizia”, spune bărbatul chiar pe podul peste căile ferate. ”Ei au luat o decizie, dar trenurile vor continua să meargă. Tunelul rămâne un simbol al apropierii, chiar dacă britanicii vor să ia distanță”.

Constructorul britanic de tuneluri este pro-Brexit

Phillippe Cozette a vorbit cu britanicul Graham Fagg la telefon în urmă cu două luni. Fagg, la rândul său constructor de tuneluri, este omul care, în timpul pasului final al lucrării, în urmă cu trei decenii, a săpat din cealaltă parte la tunel alături de Cozette.

Fotografia celor doi bărbați care au dat mâna pentru prima dată sub Canalul Mânecii a făcut istorie. ”M-a întâmpinat în franceză și mi-a spus: salut, prietene.”

Această prietenie continuă până în prezent, spune Phillippe Cozette, chiar dacă Graham Fagg a votat pentru Brexit în 2016. Fagg a explicat ulterior că Uniunea Europeană a devenit un monstru dornic să preia controlul total. ”Asta e politica. Îi respect părerea”, răspunde Cozette.

La ultima lor întâlnire personală din ianuarie 2020, înainte ca pandemia să facă imposibile alte revederi, cei doi s-au amuzat copios pe seama fotografiilor și a filmărilor realizate la momentul loviturii lor comune în tunel. După terminarea pandemiei, Phillippe Cozette vrea să plece din nou în Marea Britanie. ”Evident că prin tunel și nu cu feribotul”, adaugă el zâmbind.

”Ne vom obișnui și cu Brexitul”, i-a spus Phillippe Cozette lui Graham Fagg. Tunelul ca legătură de transport este încă indispensabil. Potrivit companiei de operare Getlink, 120.000 de trenuri au trecut pe sub canal în 2019. În fiecare zi, până la 6.000 de camioane sunt transportate prin tunel în vagoanele supradimensionate ale trenurilor.

Pe fondul pandemiei de coronavirus și al restricțiilor de călătorie actuale, deosebit de rigide, numărul pasagerilor a scăzut dramatic. Punctul de check-in din Coquelles și imensul centru comercial construit în jurul intrării în tunel sunt pustii în aceste zile. Cu toate acestea, traficul de mărfuri continuă. În special mărfurile perisabile sunt aduse în Marea Britanie prin tunel.

Aproximativ un sfert din toate importurile în Marea Britanie trec prin tunel. Operatorii tunelului promit că trenurile vor rămâne cea mai rapidă legătură între Marea Britanie și continent, cu un timp de călătorie de 35 de minute.

Schimbări nesemnificative pentru turiști și migranți

Totuși, de acum înainte vor fi efectuate controale vamale și de pașapoarte. Britanicii au nevoie de pașaport pentru a intra în Franța. Cetățenii UE pot trece granița în Marea Britanie cu buletinul de identitate până în septembrie 2021, după care vor avea nevoie de pașaport. Nu sunt necesare permise internaționale de conducere, dar va fi nevoie de prezentarea dovezii privind asigurarea mașinii, așa-numita carte verde.

Regulile de carantină pentru însoțirea animalelor de companie sunt înăsprite. Deoarece Marea Britanie este acum o țară terță, cumpărăturile fără taxe sunt posibile la intrarea în tunel. Toate acestea sunt reglementate în acordul post-Brexit, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie.

Pentru migranții care campează în jurul orașului Calais de ani de zile, este foarte puțin probabil ca Brexitul să ducă la schimbări semnificative. Migranții încearcă să sară pe trenuri în mișcare pe timp de noapte sau sunt traficați la bordul camioanelor transportate de acestea. Numărul migranților care trec prin tunel este în scădere în ultimii cinci ani.

Sistemele de securitate, cu garduri și camere de filmat, au fost întărite, iar grănicerii francezi și britanici patrulează și inspectează camioanele și trenurile care intră și ies din țările lor. Cu toate acestea, organizațiile non-guvernamentale apreciază că există întotdeauna câteva sute de migranți, în tabere mici și mari în jurul orașului Calais.

Totuși, tendința în acest prim an după Brexit este de a traversa Canalul Mânecii într-o barcă pneumatică de cauciuc. În pofida Brexitului, autoritățile franceze au promis încă o dată guvernului britanic intensificarea eforturilor de împiedicare a migranților care vor să intre în Marea Britanie.