Europa mea: Orban și Netanyahu - frați spirituali

Tocmai Ungaria și tocmai Israel: cine cunoaște coordonatele politicii internaționale nu poate decât să se mire de primirea prietenoasă a premierului ungar Viktor Orban de către omologul său israelian Benjamin Netanyahu. Și mulți israelieni chiar se miră. Nu taman acest Orban este cel care de mai mulți ani reabilitează regimul adânc antisemit care a condus Ungaria înaintea și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial? Și nu a purtat el de curând o campanie furibundă împotriva lui George Soros, miliardarul evreu de origine ungară, folosind în acest demers toate clișeele antisemite existente? Ce caută deci o persoană ca el în Israel?  

Dar coordonatele politicii internaționale tocmai sunt într-un amplu proces de schimbare - pe lângă noi rupturi, se formează și noi alianțe. Mai tare decât i-ar putea diviza viziunea lor asupra istoriei, pe premierii ungar și israelian îi unește azi opoziția lor față de ordinea mondială creată după căderea comunismului: o lume marcată de idei și decizii comune, sprijinite de organizații internaționale. Dar acum gata cu conferințele și rezoluțiile: a venit vremea afacerilor încheiate de doi bărbați adevărați!

Bărbații puternici sunt caracterizați de faptul că nu sunt legați de o idee sau alta și că nici nu trebuie să dea socoteală unor terți. În Israel, disprețul față de ordinea mondială multilaterală nu este de ieri, de azi. Și este motivat și de un solid nucleu rațional: dacă statul evreu ar fi respectat hotărârile ONU, atunci azi el nu ar fi existat. În loc să încerce să se prezinte într-o lumină bună în fața comunității internaționale, generații întregi de politicieni israelieni s-au bazat în regiune strict pe forța militară și s-au anexat pe scena politică mondială la cea mai mare putere existentă - SUA.

Acest dispreț față de găsirea de soluții multilaterale face ca Israelul să reprezinte pe moment un obiect de atracție pentru bărbații puternici din lumea politică internațională. La fel ca Netanyahu, lideri ca Trump și Putin, Erdogan și Kaczynski văd în orice construcție decizională internațională doar mijloace prin care se reduce libertatea lor de acțiune. Ei au desigur motive diferite: unii resping criticile privind felul în care tratează presa liberă sau justiția, alții au probleme cu primirea de refugiați. Unii vor să facă tot ce doresc în plan comercial, fără să țină seama de acordurile internaționale existente, alții nu sunt interesați defel de niciunul dintre drepturile omului și nu recunosc niciun for juridic internațional. Toți acești bărbați puternici nu doresc îmbunătățirea organelor uneori problematice ale comunității internaționale, ci ar vrea mai degrabă desființarea acestora. Sau măcar ignorarea lor. Israelul, sunt de părere toți adepții Brexit din această lume, le-ar arăta tuturor cum se face treaba: de unul singur este cel mai bine! Netanyahu și Orban sunt un exemplu în acest sens.

Fiecare pentru el

În ochii unor astfel de conducători egotiști, Uniunea Europeană este un fel de mesager al unei lumi scufundate. Logica ei fundamentală se bazează pe acorduri, pe decizii comune supravegheate de instituții solide. Nu numai că această Uniune aplică principiile ei stricte în interior, ba le mai și exportează: cine vrea să devină membru sau să coopereze îndeaproape cu UE trebuie să respecte regulile și valorile comunitare.

Netanyahu a admis adesea că nu îi place acest stil de lucru: UE ar fi singura organizație internațională care condiționează sprijinul pentru Israel, critică el. Statele naționale nu au nevoie să li se predea lecții, punctează și Viktor Orban: fiecare națiune este un organism de sine stătător, cu propriile sale interese, pe care ar face bine să și le apere.

Dar pentru Israel ar putea deveni periculos dacă și alții ar începe să-i urmeze exemplul. Israelul există mai ales din cauza naționalismului altora. Tocmai din cauza iluziei că națiunile ar fi un fel de organisme naturale, cu alte cuvinte niște mari familii, în Germania, Ungaria și alte țări europene au fost decenii la rând izolați, persecutați și în final omorâți evreii.

Dictatul majorității

Formula „fundamentului iudeo-creștin" pe care s-ar baza națiunile europene, un concept la care recurge cu plăcere și Viktor Orban, este una falsă: maghiarimea de care vorbește premierul ungar, la fel ca germanitatea, s-a format împotriva evreilor.

Când Orban vorbește mai nou de moștenirea evreiască a Ungariei, de originea iudaică a unor cântece populare ungurești și de asemănarea inclusiv a imnului național al Ungariei cu o ieremiadă din Vechiul Testament, aceasta nu este o dovadă de acceptare a diversității. Este din contră invocarea unei noi și false unități. Cine aparține acesteia și cine nu aparține decide mereu majoritatea în „democrația iliberală". Nimeni nu poate emite pretenții.

Astăzi, cei izolați sunt musulmanii. Nimeni să nu se mire dacă mâine vor fi iar la rând evreii. Deja sunt puțin vizați. La invocarea "moștenirii evreiești", Orban nu suflă o vorbă despre Holocaust. Pe dictatorul Miklos Horthy îl numește un "om de stat de excepție". Tocmai pe cel care introdusese încă din 1920 măsuri anti-evreiești iar mai apoi a trimis la Auschwitz sute de mii de evrei. Acolo unde se ajunge la predici etnic-naționaliste, evreii sunt de regulă printre victime. În acest fel, se pare totuși că coordonatele lumii politice mondiale nu s-au schimbat de fapt prea mult.