Europa mea: 2025 - anul aderării Balcanilor de Vest la UE?
24 martie 2018Comisia Europeană a dat recent lovitura: Balcanii de Vest, ultima pată albă de harta europeană, urmează să adere la Uniunea Europeană. Nu cândva, în viitorul îndepărtat, ci destul de curând, din 2025. Nu ne vine a crede. Nu am fost convinsă ca voi avea şansa de a trăi acest moment. Dar atmosfera de sărbătoare se lasă aşteptată.
Merită să aruncăm o privire pe documentele date publicităţii de Comisie. Este clară şi evidentă atitudinea Bruxellesului faţă de Balcanii de Vest. Un pacient grav bolnav, întins direct la uşa Uniunii Europene, intrând astfel în responsabilitatea ei. Integrarea reprezintă nu mai puţin decât "o investiţie geostrategică în siguranţa" cetăţenilor, se arată în documentul oficial. Este vorba despre cooperarea poliţiei şi a justiţiei în scopul asigurării graniţelor şi a preluării migranţilor ilegali, în combaterea terorismului şi a radicalizării în UE, a contrabandei cu arme şi droguri, a spălării de bani. La acestea se adaugă aspectele economice: regiunea este o piaţă promiţătoare pentru marfa din UE ca şi pentru servicii, în schimbul bunăstării şi a asigurării aşa numitului proces de "good governance" (bună guvernare).
Urmează o ameţitoare listă de obligaţii pentru candidaţi: drepturile omului, dialog constructiv între politicieni, independenţa presei, drepturile minorităţilor, combaterea criminalităţii organizate şi a corupţiei la nivelul instituţiilor publice. Şi, un punct esenţial: aplanarea conflictelor între vecini.
Două sisteme de valori foarte diferite
Intuiţi deja că acest punct este cheia, problema principală care afectează Balcanii de Vest. Toate simptomele sunt generate de modul în care sunt abordate conflictele. Conflictele nu se soluţionează în Balcani. Asupra lor se decide - şi vai de cel care pierde.
Popoarele din Balcani sunt prin tradiţie războinice. În evoluţia lor nu au existat acele fenomene istorice, care au influenţat Europa Centrală: reforma protestantă, iluminismului, revoluţia industrială.
Da, Europa este mult mai departe dacă ne referim la consens, compromis, cooperare. Şi bineînţeles că evoluţia societăţii trebuie să urmeze exact acest drum.
Care sunt perspectivele?
Dată fiind oboseala cronică a UE, cetăţenii comunitari ar trebui convinşi cu date și informații precise de avantajele pe care le reprezintă aderarea statelor balcanice. Aderarea ne va costa fără îndoială, prin urmare apropierea ar trebui "să aibă loc gradual, comparativ cu extinderea comunitară anterioară, mai degrabă abruptă".
Cele mai mari sacrificii le vor face însă statele balcanice. Traiul de acolo ar trebui să se apropie de nivelul comunitar, "până la materia predată în şcoli". Pentru viitorii membrii comunitari contează preluarea unui nou sistem de valori. Ei trebuie să se înarmeze cu "voinţă politică", să "îşi dubleze eforturile", să se folosească de "această fereastră de timp".
Practic, se aşteaptă de la ţările balcanice să-şi schimbe complet sufletul. Este clar că experienţa va fi dureroasă pentru cei vizaţi. Ca să nu mai spunem că nimeni nu îşi cedează de bună voie identitatea. Viaţa în Balcani este dulce. Prieteniile sunt la mare valoare, întocmai ca şi familia. În acest mediu există comunicare, atenţie şi evident ajutor reciproc, respect şi fidelitate. Oamenii sunt cultivaţi, reflexivi, au cultură muzicală, idealuri înalte şi o inimă mare, pot râde din tot sufletul şi pot fi fericiţi împreună.
Chiar şi poveştile cu eroi se regăsesc în identitatea colectivă, de care sunt tare mândri. În paralel însă, tot mai mulţi, în special tinerii, constată că ceva nu este în regulă cu sufletul lor. Cultura urii naționaliste le rupe inimile şi, după ce s-au răcorit spiritele, în urmă rămân rănile şi pustiul.
Dorul proverbial de Europa se defineşte întocmai ca dorul de pace, dorinţa de refacere. Eu cred că Balcanii de Vest nu sunt pierduţi.
O nouă carcasă
Acest tip de refacere este posibil: am aflat-o pe propria-mi piele în Germania. Mai mult chiar, exemplul Germaniei după cel de-al Doilea Război Mondial dovedeşte că popoarele pot reînvăţa cum să abordeze conflictele şi agresiunile.
Dacă este în "interesul profund al UE" să integreze Balcanii de Vest, dacă în condiţiile ameninţărilor este recomandabilă o apropiere între popoarele europene, atunci UE are nevoie de un nou concept. O carcasă mai mare cu un fundament solid, cu multe etaje şi încăperi diferite, pentru toţi membrii marii familii. Pentru ca într-o zi viziunea unei Europe reprezentând o mare familie stabilă, funcţională, în care fiecare stat își aduce aportul, să devină realitate este nevoie de puterea de a prevedea, de sensibilitate, de voinţă şi de o bună rezistenţă. 2025 ar putea fi un prim pas. Dar de fapt este o misiune pentru o întreagă generaţie.
Scriitoarea de origine albaneză Anila Wilms trăieşte la Berlin începând din 1994. În 2012 a apărut primul său roman în limba germană "Ţiţeiul albanez şi crima de pe strada Nordului".