EURO 2020, un butoi cu pulbere

• Toate echipele care au jucat la București au intrat în conflict cu forul european.
• Italianul care a salvat trofeul Cupei Mondiale de naziști se temea încă din 1958 că un turneu final va pune în pericol pacea de pe continent.
• Cum s-a încheiat confruntarea naționalistă dintre un sârb care joacă pentru Austria cu un albanez care joacă pentru Macedonia de Nord.
• Ronaldo are treabă cu sticlele de Coca-Cola spre iritarea oficialilor care nu vor să streseze sponsorii.
• Viktor Orban nu îngenunchează și încearcă să profite politic că-n Ungaria nu mai e pandemie.
• Scoțienii îi acuză pe englezi că au provocat Brexit-ul.

EURO 2020 se desfășoară în 2021, fiind amânat un an de epidemia care a făcut ravagii pe continent. 

Meciurile au loc în 11 orașe, iar echipele naționale, cu jucători obosiți, veniți după campionate lungi, cu un program nesigur și multe meciuri fără spectatori, fac tot ce pot pentru ca spectacolul să continue. 

Dar turneul final e măcinat de incidente, dispute, frustrare, proteste și luări de poziții ale liderilor guvernelor care au politizat competiția.   

Într-o ședință extrem de tensionată care a avut loc la Stockholm în anul 1958, Ottorino Barassi, legendarul președinte al Federației Italiene de Fotbal, s-a opus zgomotos organizării unui turneu final european.

La vremea respectivă, Barassi se temea de o explozie de ură între suporterii naționaliști din țările care abia ieșiseră din război. Oficialul, care a fost printre organizatorii primelor cupe mondiale, considera că rănile Europei nu se vindecaseră după cel de-Al Doilea Război Mondial, iar un turneu european de fotbal n-ar face decât să încetinească procesul complicat de reconciliere.

Ottorino Barassi știa ce spune, el fiind cel care, pe tot parcursul războiului, a apărat Cupa Jules Rimet (trofeul care ajunge la echipa campioană mondială) cu prețul vieții, ascunzând-o sub pat de frica naziștilor.

Cu toată opoziția lui, la primul campionat european au luat startul 17 echipe care au jucat calificări timp de doi ani, iar în 1960, la Paris, a avut loc primul turneu final la care au participat patru echipe: Uniunea Sovietică, Iugoslavia, Cehoslovacia și gazda, Franța. A câștigat URSS care a învins, în finală, Iugoslavia cu 2-1.

Temerile lui Otto Barassi nu s-au împlinit atunci.

Un turneu care era să se sfârșească înainte de-a începe

Fragmentatul EURO 2020, care se desfășoară în această perioadă, e unul dintre cele mai politizate campionate din istorie.

De la jucători suspendați pentru semne rasiste, la dispute pe inscripțiile de pe tricouri, la jucători care intră în conflict cu sponsorii, echipe care protestează împotriva discriminării și lideri politici care-i critică, toate acestea s-au petrecut într-un ritm amețitor, competiția neajungând nici măcar la jumătatea perioadei de desfășurare.

Când Michel Platini, în 2012, a venit cu ideea, considerată de unii, la acea vreme, nebunească, de a organiza un turneu final de campionat european în mai multe orașe, pandemia nu era decât un efect al imaginației unor scriitori și regizori de film.

După un an și jumătate de restricții, de jucat fotbal cu stadioanele goale, de mii de teste suportate de jucători, de îmbolnăviri, întreruperi și amânări de partide, etape și campionate, turneul european programat pentru anul trecut, dar care se desfășoară în 2021, pare un animal scăpat din cușcă pornit să consume jucători, antrenori, arbitrii, spectatori și telespectatori deopotrivă.

În 12 iunie, a doua zi de la debutul turneului, infarctul petrecut pe teren al jucătorului danez Christian Eriksen era să pună capăt fotbalului. Faptul că echipa medicală i-a salvat viața a însemnat și salvarea campionatului.

Puteţi citi articolul integral AICI.