Este Germania un profitor al crizei euro?

În vreme ce criza s-a instalat pe termen lung în ţările de la marginea sudică a UE, în Germania lucrurile stau cu totul altfel. Fostul campion mondial la exporturi înregistrează în continuare o balanţă comercială pozitivă iar mărfurile pe care le produce sunt în lume la mare căutare. Creşterea economică nu este spectaculoasă dar se menţine stabilă iar piaţa muncii dă semne de robusteţe. Ministrul de Finanţe se bucură de încasări bugetare importante iar perspectiva unui buget echilibrat se tot apropie.

Nici nu e de mirare, spun unii. De exemplu, slăbirea monedei euro a produs ieftinirea exporturilor germane iar scăderea bonităţii altor ţări din zona euro a generat o adevărată cursă pentru achiziţionarea obligaţiunilor emise de statul german. Mergând până acolo încât s-au achiziţionat anul trecut obligaţiuni germane cu dobânzi negative. Deci, cu alte cuvinte, investitori au fost dispuşi să plătească bani pentru a li se face cinstea să împrumute Germania.

Şi asta nu e totul. Cei care susţin că Germania este marele câştigător al crizei afirmă că recompensa va fi şi mai mare când economiile statelor falimentare de la marginea sudică a UE îşi vor reveni. Atunci ţările în cauză îşi vor putea rambursa datoriille, vor putea înapoia banii pe care i-au primit din partea Bruxelles-ului la ceas de mare cumpănă. Germania, în calitate de principal finanţator al Băncii Centrale Europene şi al umbrelelor de salvare EFSF şi ESM, va beneficia anual de încasări suplimentare în valoare de multe miliarde.

Dar, să fie adevărat că Germania este un câştigător al crizei din Europa? "În parte da, în parte nu", afirmă Heike Joebges, profesor de economie în cadrul Universităţii HTW din Berlin. Este adevărat, declară experta, că Germania este percepută ca un port sigur în apele învolburate ale Europei, comparativ cu alte ţări. De aceea, obligaţiunile emise de statul german sunt foarte râvnite iar cererea mare a dus la diminuarea dobânzilor promise. "Din acest punct de vedere, Germania profită de criză. În prezent, dobânda oferită de statul german cumpărătorilor obligaţiunilor sale este cu două treimi mai mică decât înainte de izbucnirea crizei", a declarat experta.

În opinia economistului Joachim Starbatty, profesor la Universitatea Tübingen, adevărul e cu totul altul. Imensa cerere pentru obligaţiunile germane nu este decât o urmare a retragerii capitalurilor din statele aflate în criză. Iar aparentul beneficiu economic obţinut astfel de Germania nu va fi unul de durată fiindcă "în astfel de cazuri de exod de capital, banii trebuie returnaţi într-un fel sau altul, de exemplu sub forma umbrelelor de salvare".

Starbatty subliniază că discuţia despre profiturile pe care Germania le-ar încasa de pe urma crizei pleacă de la o premiză falsă, problema fundamentală fiind următoarea: "Ţările afectate de criză au trăit cu mult peste posibilităţile lor şi acum suportă consecinţele. Băncile sunt supraîndatorate, întreprinderile la fel. Oamenii au cheltuit prea mult, statele la fel. Sunt nevoiţi cu toţii acum să îndrepte lucrurile".

Pentru profesorul de economie de la Tübingen, chestiunea stabilităţii monetare va fi pe viitor un criteriu esenţial. Vechii mărci germane i s-a tot apreciat valoarea de-a lungul timpului în care a circulat, şi asta a făcut bine economiei. Acelaşi lucru nu poate fi însă valabil pentru toate cele 17 ţări în care circulă moneda euro. În opinia lui Starbatty, "defectul capital al monedei comunitare rezidă în faptul că există două grupe de state în zona euro. Pe de o parte există ţările care ar fi tentate să aprecieze moneda şi restul care ar deprecia-o. Şi, atâta timp cât ţările tentate spre depreciere sunt menţinute în zona euro, nu poate exista soluţie. De aceea, nu se poate nici afirma că Germania ar fi un câştigător al crizei din Europa."

Muncitorii şi angajaţii germani în niciun caz nu profită de criză, a mai adăugat Starbatty. De facto, Germania şi-a devalorizat în ultimul deceniu moneda prin menţinerea salariilor la un nivel disproporţionat de redus. Veniturile angajaţilor "nu au crescut, dimpotrivă au scăzut, măcar în parte". Dar ce s-a întâmplat cu veniturile directorilor marilor companii germane listate la bursă? Tot profesorul din Tübingen a răspuns: "Acestea au crescut cu 170 la sută în ultimii 12 ani. În buzunarele lor a ajuns aprecierea monedei, nu în buzunarele populaţiei".