Egipt - lungul drum spre democraţie

Mai întâi Hosni Mubarak, apoi Mohammed Mursi. Armata egipteană a mai intervenit o dată, schimbând macazul în ultimul moment şi forţând demiterea unui preşedinte devenit tot mai impopular, în acest caz un preşedinte ales democratic dar care scindase periculos de mult societatea. 

Rezultatul este clar şi discordant în egală măsură: armata este şi rămâne principala forţă din Egipt. În caz de necesitate intervine pentru a bloca prăbuşirea statului. În paralel însă, prin asigurarea titlului de salvatori în momente de criză profundă, liderii armatei îşi asigură dominanţa politică şi economică. 

Respect pentru curajul cetăţenilor

Nu este democratic, dar ce valoare mai are democraţia în aceste timpuri? Numeroşii demonstranţi care au cerut paşnic demisia lui Mursi au dovedit mult curaj şi merită tot respectul. Niciunul din cei care cred în democraţie şi pluralism nu îşi poate dori un preşedinte precum Mohammed Mursi la cârma unui stat arab. În ciuda deciziilor sale "pragmatice", persistă ideea apropierii tot mai evidente a lui Mursi de "Frăţia Musulmană", cu toate aspectele negative implicate de mişcarea fundamentalistă.

Că islamul şi democraţia pot convieţui întocmai ca şi creştinismul şi democraţia este evident şi pe deplin meritat de protestatarii care, sprijiniţi de militari au reuşit să-l înlăture de la putere pe Mursi. Orientarea democratică a Frăţiei Musulmane este mai mult decât îndoielică, deşi nu toţi simpatizanţii împărtăşesc principii anti-democratice. Dar îngrijorător de mulţi simpatizanţi ai grupării islamiste sunt predispuşi la violenţă. Şi nu doar ei. Şi în rândurile opozanţilor lui Mursi, pe străzi, în cadrul liberalilor sau al "revoluţionarilor", tot mai mulţi tineri frustraţi şi simpatizanţi ai fostului preşedinte Mubarak recurg la violenţă. Cultura democraţiei nu se prea regăseşte în rândul egiptenilor, indiferent din ce tabără aparţin. Şi primele măsuri samavolnice împotriva Frăţiei Musulmane ca şi posibila interzicere a acesteia arată cât de serioase sunt deficitele la capitolul democraţiei.

Polarizare periculoasă

E bine pentru Egipt că Mursi s-a retras. Pe termen lung ar putea fi un semnal încurajator pentru întreaga regiune: în cel mai strategic poziţionat stat arab, majoritatea populaţiei respinge dominaţia islamistă. Dar semnalul nu este sigur. Societatea egipteană este periculos de polarizată, iar situaţia dramatică a economiei ar putea reaprinde în viitor scânteia agresiunilor.

Aşa persistă discordia: intervenţia armată era absolut necesară în situaţia dată, dar reprezintă şi o lovitură dată tranziţiei spre democraţie. Este posibil ca revoluţia egipteană să fi început de abia acum. Iar potenţialul pentru continuarea violenţelor rămâne valabil.