Dăncilă şi votul pro-Kövesi în Consiliul UE

România lui Dăncilă s-a opus. Dar în acelaşi vot informal, derulat joi la Bruxelles, 17 din cei 22 de ambasadori ai statelor UE care au aderat la nou creata instituţie a parchetului european, s-au articulat şi au votat just. Consiliul UE s-a pronunţat clar în favoarea propulsării Laurei Codruţa Kövesi în funcţia de şefă a acestei întreprinderi cheie pentru viitorul, probitatea şi credibilitatea UE.

Cum rămâne, în lumina acestui vot categoric, cu Dăncilă? "Nicio mamă" de ţară din UE "să nu-i fie frică", vorba premierei, de o dezavuare pe plan european. Sau internaţional, căci şi SUA o susţin pe Kövesi. Ne lămureşte şi comoara zicalelor româneşti. "Prostul”, zice o înţeleaptă vorbă, ”nu e prost destul până nu e şi fudul”. Dăncilă s-a distins ca susţinătoare a cleptocraţiei şi a regimului infractorului Dragnea, a cărui marionetă s-a priceput să fie. A ”strălucit” ca vorbitoare foarte aproximativă a propriei ei limbi materne, a cărei gramatică se dovedeşte a fi în continuare, pentru ea, o carte cu şapte peceţi. Îi lipseşte orice competenţă evidentă. Propune expedierea de oameni "cu probleme", cum spune ea, ca Rovana Plumb, în Comisia Europeană. Şi e doldora de atacuri nu la adresa celor care au devalizat România, ci a celor care au luptat împotriva demontării statului de drept românesc. 

Şi, deşi are la activ performanţa de a fi adunat astfel mai multe bube pe cap decât orice alt şef de guvern român sau european din istoria ultimelor decenii, V.V. Dăncilă s-a opus trufaş, până în ultima clipă, numirii Laurei Kövesi în funcţia de şef al Parchetului European, ca şi cum s-ar fi simţit silită să îndeplinească până la capăt ordinele de după gratii ale inventatorului şi ventrilocului ei, Dragnea. Şi până în pânzele albe. Acum Dăncilă şi-a luat plata pentru prostia ei.

Teleormăneanca a mai pierdut, deci, o dată, oare a câta, răsunător. De această dată însă pe eşichierul european. Laura Codruţa Kövesi, indiscutabil cel mai calificat şi experimentat magistrat pentru o funcţie menită să contribuie la combaterea endemicei corupţii în Comunitate, s-a văzut agreată în funcţie şi de o majoritate în Consiliul UE. Anterior trecuse cu bine de testul şi mai dificil al validării de către Parlamentul European, care a preferat-o, în mod just, altor magistraţi eminenţi.

Din păcate, prostia nu exclude ticăloşia. Dăncilă a manifestat-o cu asupra de măsură. De pildă când, de la înălţimea unui executiv şi a unui partid plin de penali, de infractori condamnaţi provizoriu sau definitiv şi de complici parlamentari sau extraparlamentari ai delincvenţei de rang înalt, a exclus sprijinirea lui Kövesi pe baza unui pretext străveziu. Şi pe baza pretenţiilor neprobate, dar acoperite de activităţile dubioase ale unor instanţe ca Inspecţia Judiciară sau faimoasa SS, create de cleptocraţia română tocmai pentru a intimida şi anihila magistraţi cinstiţi şi eficienţi, precum şefa DNA, pretenţii potrivit cărora Kövesi ar avea, chipurile, "probleme”. 

Să admitem că metoda, îndelung experimentată şi ameliorată de regimurile comuniste, ca şi de cele postcomuniste, kaghebiste, de felul celui la lucru sub Putin, în Rusia, e de-o eficienţă înspăimântătoare. Iei un om cinstit care aplică legea. Îi inventezi o culpă, sau mai multe, o prelucrezi masiv în presa arondată. Brusc, omul chiar începe să ”aibă probleme”. Căci se vede pus sub urmărire penală, ori sub acuzare. Şi nu arareori se vor găsi magistraţi incompetenţi sau corupţi care să-l trimită după gratii. Ar fi destul dacă Dăncilă n-ar fi comis nimic altceva decât ticăloşia de a admite să devină complice la şicanarea şi discreditarea Laurei Kövesi. 

O atare imoralitate crasă, adăugată ruşinii pe care o face Dăncilă României, o descalifică pe veci, orice funcţie publică ar deţine. Demisia ei din fruntea guvernului se impune cu atât mai mult, chiar dacă, profitând de imoralitatea unor parlamentari, ar mai găsi în forul legislativ dâmboviţean destui traseişti înfometaţi de ciolanul sinecurilor ca să nu-i invalideze, cum ar fi normal, cabinetul remaniat.  

Dar, deşi premier cu ambiţii, vai, prezidenţiale, şi deşi controlează în mod absurd votul României la Bruxelles, care, constituţional, ar trebui să fie apanajul şefului statului, coordonatorul politicii externe şi de securitate a ţării, Dăncilă nu e decât un trist, un  jalnic personaj secundar.

Mai important e că Iohannis a salutat votul pro-Kövesi din Consiliul UE, după ce-i ceruse ambasadorului român la Bruxelles să voteze în favoarea ex-şefei DNA. A cărei destituire de către Tudorel Toader şi compania o acceptase şi-o confirmase cândva, în mod ruşinos, preşedintele.

Încă şi mai important e că românii urmează să obţină, prin Kövesi, prima funcţie realmente înaltă şi semnificativă în Comunitate. Şi că, după inexplicabile ezitări şi pertractări, care-i dădeau la un moment dat câştig de cauză francezului Bohnert, Parlamentul şi Consiliul s-au pus de acord pe marginea unei funcţii esenţiale, optând pentru fosta şefă a DNA.

Ambele insituţii ameliorează astfel, substanţial, imaginea unei UE controversate care are nevoie ca de aer de credibilitatea unor icoane ale luptei anticorupţie, ca Laura Kövesi, pentru a conferi plauzibilitate operaţiunii esenţiale a investigării şi pedepsirii delictelor de fraudă din bugetul comunitar.