Drumul lung al Serbiei către UE

Din perspectiva Serbiei, la negocierile privind aderarea la comunitatea celor 28 nu există alternativă: integrarea este obiectivul strategic al Serbiei, a subliniat în repetate rânduri premierul Aleksandar Vucic. Viitorul ţării este numai în UE, a mai afirmat el.

Reformele necesare vor fi adoptate în regim de urgenţă. "În patru ani, până la finele anului 2019, Serbia îşi va îndeplini partea sa de angajamente", a declarat Vucic la Belgrad, după recentele convorbiri cu Johannes Hahn, comisarul european pentru extindere. Când va fi dipusă Uniunea Europeană să primească şi Serbia în rândurile sale, nu va mai depinde de Belgrad - a mai spus premierul sârb.

O cale de ieşire din impasul economic

Serbia are nevoie urgentă de investiţii. Rata şomajului este de 22%. Fiecare al doilea tânăr nu are un loc de muncă. În 2014, economia a înregistrat pierderi şi nici rezultatele pe 2015 nu sunt prea optimiste. Venitul mediu este de aproximativ 380 de euro lunar. În consecinţă, generaţia tânără, bine pregătită profesional, are tendinţa de a-şi căuta împlinirea profesională şi materială peste hotare. Majoritatea tinerilor pleacă în vestul Europei sau în SUA.

În indexul organizaţiei "Reporteri fără frontiere", Serbia ocupă locul 67 (clasamentul include 180 de ţări). Organizaţia Freedom House încadrează Serbia în rândul ţărilor cu "presă parţial liberă". Într-un sondaj al Fundaţiei "Konrad Adenauer", realizat în septembrie 2014, nouă din zece jurnalişti sârbi au recunoscut faptul că cenzura şi autocenzura sunt practici obişnuite în ţara lor de baştină.

Războiul contra corupţiei

Serbia este măcinată de corupţie. În clasamentul pe 2014 al organizaţiei Transparency International, ţara se situează pe locul 78 (din 174 de state), între Muntenegru şi Tunisia. Recent, cel mai mare ziar de la Belgrad, "Blic", a publicat o aşa-numită "listă de preţuri a corupţiei". Ca un şcolar să treacă clasa se plătesc 300 de euro. O lucrare de doctorat costă 3000 de euro, iar o aprobare de construcţie se poate cumpăra cu 1000 de euro. Pentru a fi bine tratată în maternitate, fiecare femeie care aduce pe lume un copil trebuie să scoată din buzunar cam 1000 de euro.

În urmă cu cinci ani în Serbia a fost înfiinţată Agenţia Anti-Corupţie, însă succesul noii instituţii se lasă aşteptat. "Marea noastră problemă este că nu putem aduce în faţa justiţiei şi nici nu putem sancţiona în vreun alt mod, cazurile depistate", se plânge directorul-adjunct al Agenţiei, Vladan Joksimovic. Cine este acuzat de corupţie primeşte doar o amendă simbolică, iar cazul se clasează. În 2015, în Serbia au fost reclamate 11 cazuri de corupţie la nivel înalt, în politică şi administraţie. Un singur dosar a ajuns pe masa completului de judecată.

Problema fostei provincii Kosovo

Kosovo, fosta provincie care şi-a declarat unilateral independenţa, este o altă problemă spinoasă cu care se confruntă Serbia. Deşi actul de independenţă s-a produs în urmă cu 8 ani, Belgradul nu recunoaşte nici în ziua de azi independenţa Kosovo. În Constituţia Serbiei, Kosovo încă mai este definită ca fiind teritoriu sârb. De asemenea, 5 din cele 28 de ţări membre ale Uniunii Europene nu au recunoscut independenţa fostei provincii. Aceeaşi poziţie mai este împărtăşită şi de către China sau Rusia.

Oficial, recunoaşterea celui mai tânăr stat european, Kosovo, nu este o condiţie pentru viitoarea integrare a Serbiei. Însă nu mai este niciun secret faptul că anumite ţări membre, printre care şi Germania, şi-ar dori clarificarea acestei chestiuni.

Ksenija Milenkovic, directoarea Birolului sârb pentru integrare europeană (SEIO) de la Belgrad, este convinsă că modificarea statutului Kosovo în Constituţia Serbiei nu e o simplă retorică. "În cazul în care recunoaşterea independenţei Kosovo ar fi oficial o condiţie pentru aderarea Serbiei la UE, răspunsul ar fi categoric nu." afirmă hotărâtă Milenkovic subliniind, astfel, şi poziţia premierului Vucic.

Poziţie de care Bruxelles-ul este conştient. În context, comisarul pentru extindere, Johannes Hahn, vorbeşte mai degrabă despre "un proces de normalizare a relaţiilor dintre Serbia şi Kosovo" decât despre recunoaşterea independenţei fostei provincii.

Alte aspecte

Dificultăţile din jurul recunoaşterii statutului Kosovo sunt şi motivul pentru care negocierile de aderare au debutat, în mod neobişnuit, cu deschiderea capitolelor 32 (controlul finanţelor) şi 35 (alte aspecte). În mod normal, orice astfel de negocieri încep cu domeniile justiţie, drepturi fundamentale şi securitate. În spatele neutrului titlu "alte aspecte" se ascunde, însă, chestiunea normalizării relaţiilor dintre Serbia şi Kosovo. O rezoluţie a Bundestag-ului german menţionează că articolul privind problema Kosovo ar trebui să deschidă negocierile de aderare cu Belgradul şi ar trebui închis ultimul.

Durata negocierilor cu Serbia este greu de apreciat. În vreme ce premierul sârb ar sărbători cât mai curând intrarea ţării sale în comunitatea celor 28, Ksenija Milenkovic, directoarea Biroului pentru Integrare, este rezervată: "Nu ne îmbătăm cu apă rece. Ştim că extinderea nu se află printre priorităţile de pe agenda Uniunii. Cel puţin nu pe agenda actualei Comisii Europene". În noiembrie 2014, la preluarea mandatului de preşedinte al CE, Jean-Claude Juncker a specificat limpede că procesul de extindere va stagna până în 2019.