Doliul în lumea animalelor

Mama-gorilă Gana din grădina zoologică din Münster nu a putut accepta moartea puiului ei Claudio. Zile la rând şi-a purtat la piept micuţul fără suflare şi l-a apărat de îngrijitori. Nu este ceva neobişnuit la primate: unele dintre ele nu se despart săptămâni bune de puiul mort, care ajunge să se mumifice.

Şi orcile, delfinii sau alte mamifere marine îşi poartă puii morţi cu ele, o misiune dificilă în apă. Cercetătorii observă cum mamele încearcă să balanseze corpul fără viaţă pe cap. Dacă acesta cade în apă, ele se scufundă după el. Şi atunci când delfinii adulţi mor, partenerii lor îi veghează zile la rând.

Elefanţii sunt faimoşi pentru memoria lor excelentă - aşadar nu ar trebui să mire pe nimeni cât de intensiv se ocupă de morţii lor. Atunci când un elefant moare, partenrii lui din turmă îl veghează. La ritual iau parte chiar şi elefanţi din alte gurpuri, care aduc un ultim omagiu celui dispărut.

Pavianii dovedesc simptome de mare stres, atunci când le moare un membru al grupului. Hormonul de stres din sânge creşte. Pentru a se consola, se adună şi se consolează prin curăţarea reciprocă a blănii.

Atunci când păsările de pradă descoperă un cadavru din familie, îşi cheamă rudele şi cu toţii se adună în jurul acestuia. O perioadă refuză şi mâncarea. Mai ales acele păsări care rămân o viaţă întreagă cu un partener - precum gâştele sau unele păsări cântătoare - sunt foarte afectate. Suferinţa poate fi atât de mare, încât refuză hrana şi mor.

Deseori peştii rămân calmi, atunci când în acvariu moare un exemplar. De vină pot fi hormonii de stres, care se eliberează atunci când peştele moare, spun cercetătorii. Nu s-au făcut cercetări în privinţa doliului în lumea peştilor. Dar există indicii că ar suferi, cel puţin peştii care trăiesc în perechi.

Doliul îi afectează uneori şi pe partenerii din specii diferite. Pisica Muschi şi ursoaica Mäuschen de la grădina zoologică din Berlin sunt exemplul viu. Cele două erau prietene. Când ursoaica a încetat din viaţă, pisica a refuzat să părăsească cuşca şi a mieunat sfâşietor, timp îndelungat.

Un om, care îşi pierde câinele iubit, suferă teribil. La fel cum suferă şi câinele, care îşi pierde stăpânul. Ciobănescul german Capitan a vegheat ani la rând la mormântul stăpânului în oraşul Villa Carlos Paz din Argentina.