Diferenţa dintre „mizerie” şi „sărăcie”

Înaintea sosirii sale la Bucureşti, ministrul francez de interne Manuel Valls a făcut la un post de televiziune (BFMTV) o declaraţie categorică privitoare la intenţia Franţei de a continua expulzările romilor proveniţi din România şi Bulgaria. Franţa, a spus Manuel Valls, „nu poate să-i primească pe toţi săracii din lume şi din Europa”. Presa franceză a remarcat pe dată că declaraţia lui Valls evocă o frază rostită cu peste 20 de ani în urmă de prim-ministrul de atunci, Michel Rocard, care spusese la rândul său că „Franţa nu îi poate găzdui pe toţi săracii lumii, dar ea trebuie să facă ceea ce îi revine de făcut”.

După 20 de ani şi după integrarea europeană a ţărilor sărace din est problema migraţiei revine dramatic, dar „partea care revine Franţei” în marea acţiune de combatere a sărăciei tinde să se diminueze. Nici Franţa nici alte ţări ale Europei occidentale nu mai au aceeaşi largheţe privitoare la dezmoşteniţii soartei sosiţi din toate colţurile lumii.

Ştirea care ar trebui să intereseze deopotrivă şi autorităţile de la Bucureşti este că la sfârşitul acestei luni autorităţile franceze vor expulza alţi 7000 de romi în ţările lor de provenienţă, România sau Bulgaria.

Rămâne de văzut cum va reacţiona guvernul de la Bucureşti în faţa unei situaţii care îl pusese pe fostul ministru de externe Teodor Baconschi într-o postură destul de complicată. Ca prieten al Franţei nu putea dezavua politica franceză, dar ca responsabil politic în România nu putea accepta cu uşurinţă expulzările colective. De fapt întreaga politică a guvernului Boc a fost foarte alunecoasă, căci pe de o parte colabora cu poliţia franceză, iar pe de alta alimenta la Bruxelles acuzaţiile la adresa Parisului ale Vivianei Reding, comisarul european însărcinat cu Justiţia şi afacerile interne. Guvernul USL s-ar putea consola cu faptul că şi Franţa a fost obiectul unor critici devastatoare din partea Vivianei Reding şi nu doar România.

Miercuri ministrul de interne Manuel Valls şi ministrul afacerilor europene, Bernard Cazeneuve vor sosi la Bucureşti, unde, după cum au lăsat deja să se înţeleagă, vor cere mai ferm autorităţilor române să facă eforturi pentru ca romii să nu-şi mai părăsească ţara natală.

Am putea remarca însă de pe acum o anumită neadecvare în relaţia româno-franceză. Pare destul de clar că cele două părţi vorbesc „limbi diferite”. Acest lucru se manifestă încă de la nivelul ştirilor transmise de mass media. Este simptomatic că declaraţia ministrului francez Manuel Valls a primit o traducere stângace, dar poate semnificativă: De pildă, conform agenţiei Mediafax, preluată fără excepţie de întreaga presă de limbă română, Manuel Valls ar fi spus că „Franţa nu poate primi toată mizeria din lume şi din Europa”. (în fr. „ne peut pas accueillir toute la misère du monde et de l'Europe”

Pare să fie o simplă eroare de traducere, dar ar putea fi de fapt ecoul unui enorm decalaj de perspectivă socială. Dacă săracii care trăiesc la marginea localităţilor pe lângă gropile de gunoaie sunt percepuţi adesea în România ca o manifestare a mizeriei, sau cu alte cuvinte ca o formă de umanitate degradată, aceeaşi realitate poate fi privită ca formă extremă a precarităţii, menită să suscite compasiune. În limba română mizeria e ceva respingător şi evacuabil, în timp ce franţuzescul la misère pretinde milă şi solidaritate fraternă.

Ne putem cu siguranţă întreba dacă francezii sunt ei înşişi cu totul sinceri, dacă mai sunt dispuşi să facă „ce le revine” după cum spunea, într-o epocă mai fericită, Michel Rocard, dar cu siguranţă că sunt grijulii în exprimare.

În cele din urmă însă problema sincerităţii este esenţială. Ca să poată face cu adevărat progrese atât românii cât şi francezii ar trebui, în prealabil, să contribuie fiecare cu partea sa de sinceritate.