Despre antisemitism şi libertate

Ce-ar fi dacă s-ar spune despre unguri că "recoltează rinichi de români pe care-i fierb spre a-şi îmbunătăţi palinca?" Sau despre români, că "vânează maghiari spre a-şi ameliora ţuica de prune cu sânge unguresc?"

Ce-ar fi dacă s-ar afirma într-un ziar că suedezii, "ca să ţină piept concurenţei ţării vecine în materie de vânzări de somon afumat, colectează picioare de pescari norvegieni, din a căror piele extrag ingrediente de neînlocuit spre a-i conferi gustul său inconfundabil?"

Exact acest lucru îl susţinea recent un ziarist israelian, în semn de protest faţă de acuzaţiile antievreieşti apărute în cotidianul suedez Aftonbladet. In finalul articolului său jurnalistul israelian admitea însă, că şi-a inventat povestea. Aftonbladet n-a făcut la fel. Ziarul din Stockholm, despre care un scriitor suedez reliefa, într-un amplu interviu acordat la 25 august postului public de radio german, Deutschlandfunk, că are o lungă tradiţie antisemită, îşi informase cititorii, într-un prim articol, publicat săptămâna trecută, că armata israeliană ar ucide palestinieni spre a le „recolta şi comercializa organele”.

Acuzaţia unor astfel de practici atroce, de nimic dovedită, ci întemeiată doar pe nişte prezumtive şi prea puţin verificabile "mărturii" ale unor palestinieni, echivalează evident cu o defăimare nu doar a forţelor armate israeliene, ci a întregului stat democratic căruia îi aparţin şi, prin extensie, a poporului evreu.

În reacţie la amplele proteste şi condamnări pe care le-a suscitat acest articol, în special în Israel, ziarul suedez n-a considerat însă defel că ar fi util să retracteze ci, dimpotrivă, a recidivat. La 23 august, Aftonbladet sărbătorea aniversarea pactului Ribbentrop-Molotov tipărind un editorial care admitea, ce-i drept, că ziarul suedez nu dispune de dovezi pentru incriminările anti-israeliene apărute în paginile sale, dar cerea statului evreu să investigheze veracitatea relatărilor propriului său gazetar.

Brusc, ca şi cum Europa scandinavă n-ar fi avut în spate două secole de iluminism, ziarul din Stockholm a recăzut în practici medievale. Din două una. Ori a uitat că în lumea civilizată nu i se cere niciodată unui acuzat să-şi dovedească nevinovăţia, ci invers, acuzatorilor să-şi susţină, prin probe, învinuirile. Ori consideră că israelienii constituie o excepţie de la regulă şi nu se bucură de drepturi egale cu ale celor de care se bucură alte neamuri şi popoare.

Continuarea articolului în pagina a 2-a

E notoriu impactul uneia dintre cele mai oribile acuzaţii antisemite, incriminându-i pe evrei pentru aşa-zisul „omor ritual”. În temeiul aserţiunii pe cât de false, pe atât de intens vehiculate în evul mediu, conform căreia israeliţii ar utiliza "sângele" unor copii de alte religii spre a-şi coace azima pascală, s-au comis de-a lungul secolelor nenumărate masacre în rândul evreilor.

Întrucât era fatal să le-amintească evreilor de varii înscenări, turnătorii şi acuzaţii, toate false şi generatoare de persecuţii, schingiuiri şi băi de sânge, de care e doldora istoria ultimelor două milenii, infamantul articol a provocat încordarea fără precedent a raporturilor dintre Ierusalim şi Stockholm.

În timp ce israelienii au continuat să insiste ca oficialităţile scandinave să condamne articolul cu pricina, uitând că un executiv democratic nu e responsabil pentru aberaţiile unei prese libere, liderii suedezi s-au cantonat la fel de eronat în repetata invocare a libertăţii presei. Fiindcă libertatea nu-l scuteşte pe jurnalist de datoria de a spune adevărul, de a nu minţi, calomnia ori răspândi zvonuri false, mai cu seamă unele instigatoare la violenţă.

În plus, departe de a apăra libertatea presei, guvernul suedez a încălcat-o flagrant, în 2005, când a dispus închiderea unui site ce publicase caricaturile daneze înfăţişându-l pe profetul Mahomed în chip de terorist şi ceruse musulmanilor iertare într-o epistolă adresată preşedintelui yemenit. De această dată însă, demnitarii de la Stockholm au mustrat-o virulent pe ambasadoarea Suediei în Israel, care nu se ferise să critice falsul conţinut în articolul compatriotului ei, ceea ce, fireşte, n-a făcut decât să pună paie pe foc.

Nu se ştie deocamdată, cât de serios va împovăra dejecţia din poluantul cotidian suedez relaţiile dintre Ierusalim şi Stockholm pe de o parte, şi cele dintre statul evreu şi UE, care e condusă în prezent de suedezi, pe de alta.

În schimb, experienţa istorică demonstrează în mod neîndoielnic, că toate sistemele totalitare şi mişcările extremiste, de la nazism şi comunism şi până la islamismul fundamentalist s-au prevalat ideologic de antisemitism spre a-şi atinge scopurile propagandistice. Încât e cert că libertatea presei se reduce la absurd dacă e folosită ca pretext pentru propagarea sau cauţionarea unor prejudecăţi antisemite. Altfel spus, există o relaţie între antisemitism şi libertatea presei. Una de proporţionalitate inversă.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz