Bye-bye Bruxelles, hello Berlin

"Plin de umilință, vă mulțumesc pentru toată munca depusă împreună", a spus Martin Schulz în ultimul său discurs în calitate de președinte al Parlamentului European. Umilință și Martin Schulz? Nu prea se potrivește această asociere. Schulz este de regulă plin de încredere de sine. El a transformat funcția reprezentativă de șef al legislativului comunitar, pe care a deținut-o pentru cinci ani, într-o instituție puternică. "Scopul meu este de a face Parlamentul European mai sonor și mai vizibil", declarase social-democratul german la preluarea funcției în 2012. Acest obiectiv a fost atins alături de eurodeputați, s-a lăudat Schulz în discursul său de adio. Faptul că a adus Parlamentul European (și pe el însuși) în luminile rampei este recunoscut inclusiv de rivalii săi politici.

"Atacurile lor sunt mândria mea"

Nigel Farage, suporter al Brexit și europarlamentar din partea formațiunii britanice UKIP, l-a numit pe Martin Schulz drept rivalul său preferat. Schulz ar fi încercat mereu să-i deranjeze discursurile. "Mai bine mă duceam la el și îi trăgeam una", a glumit Farage în urmă cu un an. Nu s-a întâmplat așa ceva desigur, dar verbal cei doi nu s-au menajat. Martin Schulz a spus despre el că este o persoană care preferă adresările directe, fără ocolișuri. În timp ce radicalii de dreapta și euroscepticii din PE îl aplaudau ironic la ultimul său discurs, replica lui Martin Schulz nu a întârziat: "Atacurile dvs sunt mândria oricărui democrat european."

Din 1994, fostul primar al orășelului Würselen este deputat în Parlamentul European. Schulz a devenit cu adevărat cunoscut în 2003, când premierul italian Silvio Berlusconi l-a comparat cu un paznic dintr-un lagăr de concentrare, provocând astfel un mare scandal. Oratorul talentat Schulz a devenit mai apoi lider al grupului socialist din PE, după care a obținut fotoliul de președinte al legislativului de la Strasbourg. În 2014 a fost candidat de frunte la șefia noii Comisii Europene. A concurat cu bunul său prieten conservator din Luxemburg Jean-Claude Juncker, transformând alegerea într-un duel al personalităților. "I-am dat Europei o față", s-a mândrit Schulz în campania electorală. O campanie cu 200 de mitinguri și nenumărate interviuri.

Afirmații clare

Schulz a pierdut lupta pentru președinția Comisiei Europene, dar a continuat să se amestece în treburile acesteia, în calitate de președinte al PE, îl acuză criticii. El s-a întâlnit cu președinți și miniștrii și a desfășurat un fel de politică externă paralelă. Nu i-a menajat în declarațiile sale pe șefii de stat și de guverne din UE și a cerut, în 2012, să primească drept de participare la Consiliile Europene, lucru refuzat de liderii statelor membre. A amenințat chiar cu un fel de grevă, dar a fost nevoit în cele din urmă să cedeze. A câștigat însă astfel atenția mass-media.

Schulz, posibil candidat pentru funcția de cancelar?

Jurnaliștii de la Bruxelles au fost fericiți cu Martin Schulz. Acesta a fost aproape mereu disponibil pentru interviuri indiferent de tema abordată - chiar în patru limbi. În discursul de adio, Martin Schulz a promis că va apăra pe mai departe UE, "cel mai mare proiect civilizator", indiferent de poziția pe care o va ocupa.

La alegerile parlamentare din Germania din toamna lui 2017 va candida pentru un loc în Bundestag, în cadrul unei liste care aproape îi garantează alegerea. Ar putea deveni ministru de Externe, după ce actualul titular al portofoliului Frank-Walter Steinmeier va fi ales la începutul lui 2017 în funcția de președinte federal. Nu este exclusă nicio candidatură la funcția de cancelar din partea SPD. Martin Schulz este în sondajele actuale cel mai iubit politician social-democrat.

Inclusiv rivalii conservatori de la Strasbourg recunosc: Martin Schulz ar "avea un mare talent." Schulz ar fi înțeles de ce manete trebuie să tragă în beneficiul PE și al său. Apropiații lui Martin Schulz susțin că acesta ar fi rămas pe mai departe cu plăcere președinte al Parlamentului European. Dar nu ar mai fi avut dreptul să candideze pentru un nou mandat și nu mai dorea să revină în rândurile legislativului comunitar ca un simplu deputat. Cu gândul la o schimbare de macaz în cariera sa politică, Schulz și-ar fi organizat oportun trecerea de la Bruxelles la Berlin. În ultimul an a avut suspect de multe reuniuni în Germania, ceea ce l-a readus în atenția presei de aici.

Posibilă trecere în partea cealaltă

La Bruxelles, Schulz s-a îngrijit ca cooperarea legislativă dintre Parlament și Comisie să fie una neproblematică. Stilul său de lucru a fost marcat de discuții în grup restrâns între Comisie, Consiliul ministerial și Parlament. Legiferarea comunitară a devenit astfel mai rapidă, dar nu neapărat mai bună, acuză criticii săi. Șefii de grupuri parlamentare și deputații simpli s-au simțit de multe ori marginalizați. "A existat la treabă o mare și puternică coaliție, despre care s-a susținut mereu că nu ar exista", a declarat eurodeputatul belgian  Phillipe Lamberts (ecologiști). Multe din deciziile sale în fruntea PE ar fi venit ca "căzute din cer", s-a plâns și eurodeputatul liberal german Alexander Graf Lambsdorff în vară.

Porecla primită de la unii eurodeputați a fost "Martin cel Mare" sau "Regele Martin". Lumea de la Bruxelles urmărește acum cu mare interes dacă Schulz va face o a doua carieră politică la Berlin, de unde s-ar putea întoarce la Bruxelles în calitate de ministru sau poate chiar de șef de guvern.

Autor: Bernd Riegert