Demisia ministrei germane a Apărării: așteptată dar lentă

Plecarea iminentă din funcție a ministrei federale a Apărării, Christine Lambrecht, anunțată vineri seară de presa germană, era de mult timp așteptată și pe alocuri chiar dorită în mediile de securitate de la Berlin. „În curând e gata”, este de părere cotidianul german de mare tiraj Bild, primul care a scris despre pregătirea demisiei.

Germania, scrie săptămânalul Die Zeit într-un comentariu, „nu-și permite un asemenea ministru nepriceput și lipsit de ambiție la Apărare în vremuri de război și într-un moment de cotitură”, cum promitea cancelarul federal Olaf Scholz, în chiar primele zile de după invazia rusă în Ucraina. De atunci, însă, în armata germană, schimbarea se lasă în continuare așteptată. Și, remarcă publicația citată, cotitura promisă de Scholz nu se produce nici măcar în gestul acestei demisii, care vine cu „o încetineală chinuitoare”. Dar, scrie Die Zeit, problemele sunt mult mai adânci decât tărăgănelile unui ministru demisionar, pe care Der Spiegel îl numește „ministrul federal al suferinței”.

Săptămânalul german crede că, o dată cu demisia lui Lambrecht, Armata ar trebui să poată răsufla ușurată dar, totodată, observă că Ministerul Apărării este un monstru birocratic și că drumul până la o armată eficientă este încă lung. Der Spiegel enumeră: „Deficit de capacitate considerabil în apărarea antiaeriană. Marina are prea puține piese de schimb. Serviciul medical nu poate furniza întregul necesar de pansamente sau medicamente din cauza blocajelor de aprovizionare din industrie. Așadar, nici măcar material suficient pentru peticit nu există”.

„Un asemenea fiasco nu mai are voie să se repete”

Berliner Zeitung o numește pe Lambrecht „Un ministru sub asediu permanent”, din cauza gafelor repetate care au ținut-o sub tirul continuu al presei. „Un an de erori și pași greșiți”, titrează și principalul jurnal al televiziunii publice ARD, Tagesschau, într-o analiză publicată pe pagina de internet: a schimbat complet echipa de la minister dinainte de a se instala, a declarat în primul interviu că nu trebuie să învețe gradele militare, a promis 5000 de căști de protecție ajutor pentru Ucraina („Este un banc!”, a reacționat atunci premierul Poloniei) iar declarația ministrei a devenit ulterior simbolul politicii ezitante a Germaniei în raport cu războiul dus de Rusia, a încălcat normele de securitate când a vizitat militarii germani din trupele de pace dislocate în Mali încălțată în pantofi cu toc, i-a permis fiului ei să folosească un elicopter al armatei.

Lambrecht i-a fost însă loială lui Scholz, care a avut mereu încredere în ea, mai adaugă analiza Tagesschau. „I-a apreciat sârguința și fiabilitatea, dar  la un moment dat a atins și răbdarea lui Scholz o limită”, punctează Süddeutsche Zeitung sub titlul „Fidelitatea nu este suficientă”. La Berlin, Tagesspiegel constată că „Ministra Apărării, care nu și-a revenit niciodată din începutul nefericit al mandatului, nu se mai apără” în vreme ce concluzia portalului de știri T-online este că „un asemenea fiasco nu mai are voie să se repete”.

Mandatul lui Lambrecht a fost marcat de numeroase erori și nici un succes politic, comentează, din Elveția, Neue Zürcher Zeitung. Toate realizările armatei germane din ultimul an au fost decise de cancelar, nu de ministrul Apărării, care ar fi trebuit să administreze bugetul special de 100 de miliarde de euro, participarea germană la scutul european antirachetă, crearea unui cartier general militar european, sprijinul acordat Ucrainei sau, după caz, refuzul prelungit al Germaniei de a se angaja în acest sprijin. Și ar fi trebuit să arate empatie față de militari. Lambrecht a fost mai degrabă o problemă pentru Guvernul din care a făcut parte, notează NZZ.

În privința succesorului, în discuție intră nu doar competența ci și cota de femei din Cabinetul Scholz. Sub titlul: „Poate ar merita încercat cu un bărbat?”, ziarul elvețian punctează că, în contextul importanței existențiale pe care Apărarea a căpătat-o, ar fi nevoie la cârma ministerului de cineva cu competență în materie de securitate. În orice caz, conchide NZZ, cancelarul Scholz „nu are voie să mai aleagă un obuz care se autodetonează în țeava tunului”.