Declinul politic al lui Ion Iliescu

Fostul preşedinte şi-a lansat cartea intitulată „Cultură românească şi identitate europeană", care, în ciuda titlului său pretenţios, cuprinde doar o selecţie de discursuri şi mesaje din ultimul său mandat.

Pentru istoria politică unele dintre aceste mesaje au totuşi importanţă, întrucît marchează schimbări semnificative de optică, aşa cum a fost de pildă schimbarea de tratament privind antisemitismul românesc interbelic şi cel antonescian. Găsim aici mesajul lui Ion Iliescu referitor la Holocaust, mesaj care se distanţează în mod semnificativ de discursul oficial şi oficios al anilor anteriori. Dar lectura acestor texte ar putea fi înşelătoare întrucît ar putea crea impresia că Ion Iliescu a fost un om politic preponderent pozitiv. În nici o carte a lui Ion Iliescu nu figurează, de exemplu, discursul pe care Ion Iliescu l-a ţinut în faţa minerilor în iunie 1990, atunci cînd le-a mulţumit pentru devastările şi crimele comise în Capitală şi nici discursurile electorale în care vitupera pe prezumtivii moşieri resuscitaţi la viaţă, denunţînd sîmburele vinovat al proprietăţii private.

Lansarea de carte a avut însă pe lîngă rolul de a consolida în conştiinţa publică versiunea pozitivă despre rolul său politic şi pe acela de a testa popularitatea şi sprijinul de care se mai bucură în PSD. Dintre membrii importanţi ai partidului au venit la ceremonie Miron Mitrea, au lipsit însă Adrian Năstase şi Mircea Geoană. Au venit în schimb Rodica Stănoiu, Adrian Păunescu, Şerban Mihăilescu Dan Ioan Popescu, dar şi demisionarii Alexandru Mironov şi Ioan Talpeş. Politic vorbind asistenţa numeroasă, dar, în marea ei parte fără greutate în partid, ar putea fi un indiciu că Ion Iliescu nu mai are şanse de a reveni într-o poziţe de influenţă. De altfel el a făcut o declaraţie care lasă deschisă posibilitatea retragerii sale definitive din PSD: "Toată mişcarea aceasta care s-a desfăşurat în pregătirea şi apoi în desfăşurarea Congresului m-a dezgustat, a spus Ion Iliescu. Dacă n-am părăsit partidul şi încă stau şi mă gândesc este datorită acestor oameni pe care i-aţi văzut astăzi aici.”

Răzvan Teodorescu, fost preşedinte al TVR în perioada în care televiziunea era coautoare a mineriadelor, a spus la acea lansare că „Ion Iliescu polarizează încă atenţia şi viaţa politică românească”. Chiar dacă a fost o simplă formulă de curtoazie, în jurul lui Ion Iliescu s-au strîns destule persoane care îi datorează acestuia carierele publice de după 1989, aşa cum a fost Augustin Buzura, fostul preşedinte al Institutului Cultural Român sau Eugen Simion, actualul preşedinte al Academiei Române. Totuşi influenţa politica se măsoară altfel. Fără o grupare puternică în jurul său, Ion Iliescu va deveni în curînd nu doar un fost preşedinte invitat la diverse inaugurări, ci o persoană vulnerabilă în faţa Justiţiei. Ion Iliescu a beneficiat pînă acum de perfectă imunitate politică, dar odată ce şi-a pierdut puterea, el este ţinta perfectă a unei investigaţii judiciare privitoare la mineriada din iunie 1990. Ion Iliescu „cel mai important om politic român” după cum îl linguşesc apropiaţii, este autorul moral al crimelor comise de mineri în Bucureşti în vara lui 1990. Dacă Justiţia românească, în urma reformelor proiectate de guvernul actual, va deveni cu adevărat liberă, atunci Ion Iliescu nu va avea unde să ceară azil.