De ce i-a cucerit Donald Tusk pe romani

Daca ar candida astazi la prezidentialele din Romania, Tusk i-ar scoate probabil din cursa si pe Liviu Dragnea, si pe Klaus Iohannis.

Donald Tusk a fost personajul serii la Atenul Roman, unde Romania a preluat oficial presedintia prin rotatie a Uniunii Europene. Polonezul, format politic in Solidaritatea lui Lech Walesa si avand astfel in gene optiunile democratice, a salvat, de fapt, un eveniment pe care echipa Vioricai Dancila l-ar fi dus altminteri in grotesc.

De la un pupitru strident inscriptionat cu "Guvernul Romaniei", sa stie toata lumea a cui e nunta, de unde vorbise cu putine minute inainte inlocuitorul lui Liviu Dragnea, Florin Iordache, Donald Tusk a restituit natiunii romane o demnitate pe care majoritatea politica de la Bucuresti o vrea cu orice pret compromisa.

Numai atunci cand o natiune se simte delegitimata si rusinata, un politician ca Liviu Dragnea - fugit din tara zilele acestea intr-un scenariu cu tuse de film cu raufacatori - poate face si desface guverne.

Donald Tusk le-a amintit romanilor de ceea ce ar fi putut sa aiba

La urma urmei, ce a spus atat de senzational Donald Tusk, incat sa devina personajul serii pentru romani, daca e sa masuram minutul de celebritate macar pe retelele de socializare? Fostul prim-ministru al Poloniei, despre care trebuie sa amintim ca nu e atat de indragit de actuala putere de la Varsovia, a avut un moment europen, de elita, seducator si in egala masura intelectual, asa cum ne imaginam ca ar fi putut vorbi si Iuliu Maniu, si Corneliu Coposu, dar in niciun caz Calin Popescu Tariceanu, Viorica Dancila sau Teodor Melescanu.

A folosit suficiente simboluri din registrul victoriilor romanesti - intelectuale si sportive -, dar a pus frana discursiva exact acolo unde trebuia, inainte de tusa groasa care ar fi transformat discursul intr-unul eminamente populist.

Intr-o perioada in care romanilor le este constant uzurpata demnitatea - demonstrandu-li-se nu doar ca nu au puterea de a opri abuzurile de la guvernare, dar si ca se pot spala cu apa rece si pot indura frigul in apartamente, pentru ca asta pot sa faca politicenii de la decizie si l-am citat aici pe Codrin Stefanescu - un politician european le-a restituit tocmai sentimentul ca ei, cei din strada, sunt relevanti si legitimi.

Dincolo de curtoazia de a vorbi in limba romana, dincolo de periplul diplomatic, dar autentic prin cultura romana a victoriei, discursul lui Donald Tusk a spus, de fapt, o poveste inchegata in care natiunea romana, nu politicienii ei, a fost personajul principal.

E usor si poate deveni ieftin sa defilezi narativ cu cateva nume, unul, Tristan Tzara, sunand exotic macar pentru urechile premierului Dancila, dar e cu totul altceva sa asezi toate aceste citari intr-un context bine asumat.

Donald Tusk a ales acele nume prin care natiunea romana a fost comparabila cu cultura europeana - Tristan Tzara, Mircea Eliade - si cu victoria - Helmuth Duckadam, integrand aici abia simboluri cu valoare socio-emotionala aparte pentru romani, Nichita Stanescu si Dacia 1300.

Sa pui intr-o singura naratiune numele Nichita Stanescu, Tristan Tzara si Dacia 1300 si lucrurile sa capete sens e o isprava de comunicare, trebuie sa admitem.

Si daca ar fi vorbit in poloneza, Donald Tusk ar fi reusit sa fure sclipiciul serii.

S-a vazut astfel, cu varf si indesat, diferenta de calitate dintre un politician profesionist si unul de capatuiala si aici putem trece toate discursurile "romanesti" de pe scena Ateneului.

Sigur ca europeanul Tusk a stiut ce face, sigur ca a urmarit sa convinga, sigur ca miza lui a fost si popularitatea si sigur ca nu a vorbit doar pentru romani. Dar asta si trebuie sa faca un politician care are o oferta politica, sa promita relevanta.

Pe scena Ateneului s-au intersectat doua paradigme culturale ale puterii: una clasic europeana, cu toate spasmele prin care trece Uniunea Europeana in ultimii ani, care inseamna acces la cultura si formare intelectuala de elita, si una provinciala, pusa pe capatuiala, care isi aduce la masa toate rudele si nu ar fi de mirare sa fi dosit in poseta si cateva prajituri.

Arata ieftin, dar nu e deloc un artificiu literar, sa fie tusa prea groasa: alaturi de liderii europeni, prim-ministrul Viorica Dancila i-a asezat pe condamnatii Adrian Nastase si Adrian Severin, dar nu si-a uitat nici rudele.

Asta inseamna si ca Liviu Dragnea nu e suficient de decent nici macar pentru a-i sta alaturi lui Adrian Nastase, pentru ca, desi agenda era demult cunoscuta, seful PSD e bine ascuns zilele acestea, puterea de subterane pe care si-a cladit-o ajutandu-l sa faca guverne, dar nu sa intre in aceeasi sala cu "europenii".

Cititi articolul integral pe ziare.com accesand linkul de mai jos.