Când îi va scăpa Angelei Merkel Grecia peste degetele de la picioare?
21 noiembrie 2012
După 12 ore de negocieri ce au intrat adânc în noapte, repsonsabilii cu banii publici din zona euro au ieşit în faţa presei anunţând că nu s-au înţeles asupra unor chestiuni de ordin tehnic. La auzul acestor evoluţii, Parlamentul de la Berlin l-a convocat în zorii zilei la audieri pe ministrul federal de resort, Wolfgang Schäuble; e foarte posibil ca explicaţii să fie nevoită să dea şi cancelara Angela Merkel.
De trei ani încearcă membrii clubului euro să îşi pună pe picioare copilul problemă, Grecia. Săptămânile decisive se succed într-un ritm ce nu le mai permite nici măcar observatorilor specializaţi să le ţină socoteala. Nici o decizie nu a fost, de fapt, dusă la bun sfârşit - cu o singură excepţie: acea primă reducere a datoriei Greciei, din primăvară, în urma căreia obligaţiile externe ale Greciei au fost uşurate cu circa 100 de miliarde de euro. De-acolo s-a reluat pokerul. S-a aşteptat următorul summit UE, apoi raportul troikăi creditorilor, iarăşi summitul UE şi, tot aşa, până când s-a hotărît ca totul să fie rezolvat de ziua Sfântului Aşteaptă. Sau, mai exact, la calendele greceşti.
Şi nici ultimele evoluţii nu infirmă tradiţia. Miniştrii de Finanţe din grupul euro au tot făcut referiri la apropiata lor întâlnire şi, iată, ziua de marţi, 20 noiembrie, a sosit, odată cu promisa soluţie pentru Grecia la care tehnicienii clubului lucrează sub presiune. Şi-a trecut ziua, lăsând în urma ei o problemă - a Greciei - nesoluţionată. Situaţia e mult prea dificilă, e nevoie de o nouă reuniune, săptămâna viitoare. Şi doar nu ne-om opri acolo...
Europa a decis să păstreze Grecia în spaţiul monedei comune deşi pentru oricine are o cât de puţină ştiinţă de economie este simplu ca bună ziua: Grecia e un sac fără fund; poate chiar şi fără pereţi.
Da, Atena a produs un plan de măsuri de austeritate pe care elenii de abia îl mai pot duce dar tocmai acest pachet de reduceri face ca economia să nu fie în stare să se întremeze; producţia scade continuu în exact ritmul în care creşte muntele de datorii. După un drum de trei ani, plin cu artificii financiare, cârpeli de tot felul şi manevre în jurul creditelor şi al dobânzilor, visul salvării Greciei a rămas agăţat în toţi spinii realităţii. Ceea ce nu poate fi cuantificat cu adevărat este cât ar putea costa una dintre cele două variante: pompat până la capăt în salvarea Greciei sau soluţia Grexit; şi nici consecinţele nu pot fi anticipate. Cert e că, indiferent de soluţia aleasă, preţul va fi usturător.
Nu e rău că Fondul Monetar Internaţional se declară sătul de toate tergiversările, consecvent fiind unui principiu de la care nu doreşte să abdice nici măcar în cazul Greciei: creditele de asistenţă se oferă numai celor ce le şi returnează. E ceea ce ar trebui să înţeleagă şi politicienii, inclusiv cei la Berlin, care, de-a lungul celor trei ani din urmă, au perseverat doar în a ezita. Minciunile şi tergiversările nu înlocuiesc o soluţie adevărată. Intenţia de a menţine artifical în viaţă Atena până toamna viitoare, când se votează în Germania, ar putea fi o piatră grea, pe care, până la urmă, cancelara federală o va scăpa pe degetele de la propriile-i picioare. Asta dacă nu cumva se răzgândeşte şi îşi exploatează ultima şansă de a spune poporului adevărul.