Cutremur în bavareză

Scrutinul nu va rămâne probabil fără efect asupra scenei politice germane.

Cum oare se articulează însă cuvântul cutremur în bavareză? Pentru partidele de centru-dreapta din restul Republicii Federale scorul obţinut de Uniunea Creştin-socială bavareză ar fi fost unul de vis. La 28 septembrie, CSU şi-a adjudecat în alegerile regionale din Bavaria destule voturi ca să rămână cea mai puternică formaţiune din land, şi să situeze la mare distanţă de toate celelalte.

Şi totuşi, observatorii politici susţin la unison că gruparea condusă de Erwin Huber şi de premierul bavarez Guenter Beckstein ar fi suferit o veritabilă „catastrofă” electorală.

Această apreciere se susţine doar pe fundalul istoriei bavareze. Întinsa regiune din sudul Germaniei s-a bucurat vreme de multe decenii postbelice de o stabilitate politică excepţională, fiind guvernată în tot acest răstimp de un guvern regional monocolor de centru-dreapta, alcătuit din oamenii CSU.

Or, în urma scrutinului de duminică se va instala pentru prima dată la Muenchen o alianţă, alcătuită probabil din creştin-sociali şi liberali. Ceea ce, pentru prosperul şi conservatorul land din Alpi, ca şi pentru scena politică germană echivalează realmente cu un adevărat seism politic.

Spăşiţi, liderii CSU s-au văzut nevoiţi să ia la cunoştinţă sentinţa electoratului: „Nu ne-am atins obiectivul electoral”, a recunoscut şeful partidului, Erwin Huber. Iar colegul său la cârma partidului, premierul bavarez Beckstein a admis la rândul său, în stilul alambicat care-i este propriu, că „oamenii au hotărât că, din unghiul lor, e mai bine să fim obligaţi să încheiem o coaliţie, ceea ce, pentru noi e o decizie dificilă şi dureroasă”.

De pierderile suferite de CSU n-a putut însă profita stânga social-democrată şi cu atât mai puţin cea extremist-postcomunistă. Cea din urmă n-a reuşit nici măcar să pătrundă în parlament. Iar SPD a realizat cel mai slab scor electoral postbelic, obţinând doar circa 18 la sută din voturi. Invocând situaţia specială a Bavariei, liderul regional al social-dempocraţilor, Franz Maget, a refuzat totuşi să-şi dea demisia.

Bucurându-se de eşecul la urne al CSU, „oamenii”, a spus Maget, „doresc schimbarea, iar noi le stăm la dispoziţie în vederea formării unei coaliţii fără participarea creştin-socialilor. Într-adevăr, calculul hârtiei pare să-i dea dreptate. Dar speranţele demnitarului social-democrat de formare a unei alianţe între SPD, ecologişti, liberali şi o asociaţie de alegători liberi sunt în fapt cu totul nerealiste, devreme ce liberalii au şi hotărât să se alăture Uniunii Creştin - Sociale şi să formeze un guvern de centru-dreapta bucurându-se de o majoritate confortabilă.

Liderul liberalilor germani, Westerwelle, s-a felicitat, fireşte, pentru accesul partidului său în 13 parlamente regionale germane. Liberalii speră să-şi poată consolida la nivel federal poziţia şi să-i depăşească pe ecologişti ca a treia putere politică germană.

Întrucât stânga n-a reuşit să profite de pe urma pierderilor CSU, iar Bavaria rămâne un fief burghez, e foarte probabil ca în alegerile generale de anul viitor, voturile ratate de creştin-sociali să revină tot partidelor conservatoare.