Curaj sau laşitate? Prudenţă sau obedienţă?

Poate răsufla sau nu uşurată comunitatea internaţională la vestea că preşedintele Mursi a fost demis? Intervenţia militarilor are oricum un efect liniştitor crede NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG. Totuşi, persistă temerea ca armata să nu fi recurs la această intervenţie doar spre a-şi însuşi ea puterea, deşi modul în care generalii au acţionat pînă acum dau şi temeiuri de speranţă în vremuri mai bune pentru Egipt.

Nu însă şi de jubilaţie, replică STUTTGARTER ZEITUNG, înclinînd să considere cele petrecute în Egipt, un puci.

O tragedie etichetează SÜDKURIER situaţia creată prin intervenţia armatei şi demiterea lui Mursi, acţiune care din punctul de vedere al frăţiei musulmane şi a adepţilor preşedintelui răsturnat de la putere, este identică cu un puci.

Ziarul relevă totuşi că Frăţia Musulmană a fost cea care a încercat să fanatizeze Egiptul, scindînd naţiunea, destabilizînd ţara, distrugînd orice perspectivă de viitor, furnizînd-i armatei şansa de a interveni sub un pretext demult aşteptat.

Ce se va întîmpla cu islamiştii care au pierdut partida? Se vor da la fund şi toată lumea este conştientă de consecinţele acestei „înfrîngeri”: atentate cu bombe, răpiri, asasinate politice, lupte de gherilă, prooroceşte DER TAGESSPIEGEL.

In atari condiţii, ziarului STUTTGARTER NACHRICHTEN i se pare de-a dreptul ridicol că Europa se aşteaptă la o nouă primăvară arabă, că vorbeşte despre o revoluţie facilitată şi de reţeaua internet, de o luptă a poporului pentru democraţie cînd de fapt triumful este al generalilor pucişti.

Care totuşi pot trece drept singura autoritate cu care se poate negocia, opinează SÜDDEUTSCHE ZEITUNG insistînd asupra urgenţei instituirii unui pluralism politic în Egipt şi a renunţării la criminalizarea membrilor frăţiei musulmane care trebuie integraţi în mecanismele reprezentative şi decizionale, spre a putea vorbi de o democraţie în ţara de pe Nil.

LE FIGARO întrevede caracterul foarte delicat al jocurilor politice insistînd asupra stringenţei instituirii statului de drept, cu participarea Frăţiei Musulmane, tocmai pentru a-i sustrage posibilitatea de a acţiona din umbră.

In sfîrşit, nu puţini editorialişti întrevăd riscul instalării la Cairo a unei false democraţii, devreme ce armata a intervenit sub presiunea străzii.

In ce măsură sunt respectate în vechile democraţii europene, principiile sacrosancte ale acesteia, de pildă dreptul cetăţeanului la caracterul inviolabil al sferei sale private de viaţă? Eretica întrebare este provocată de cazul Snowden, agentul secret al NSA care a deconspirat inimaginabila dimensiune a spionajului american. STRAUBIGER TAGBLATT îşi îndeamnă cititorii să reflecteze cît de departe ar fi ei dispuşi să îngăduie serviciilor secrete să-i spioneze?Libertatea are un preţ şi toţi ar trebui să fim pregătiţi să îl plătim.

Or, refuzul Berlinului de a-i oferi drept de şedere agentului pus sub urmărire de către autorităţile americane în ochii cărora el a devenit duşmanul public numărul 1 dezvăluie cît de redusă este această disponibilitate de a apăra valorile libertăţii, se poate deduce din editorialul publicat în MÜNCHNER MERKUR.

Şi mai penibilă a fost reacţia unor guverne europene care au interzis avionului oficial al preşedintelui Morales, care se întorcea de la Moscova, pătrunderea în spaţiul aerian sub bănuiala, nedovedită, că la bord s-ar afla Snowden. 13 ore a fost reţinut şeful statului bolivian în aeroportul de la Viena. A uitat Europa că Snowden şi-a asumat toate riscurile spre a apăra cele mai scumpe valori ale continentului preucm libertatea şi protejarea sferei vieţii particulare a cetăţeanului?

Europenii care, fie din excesiva obedienţă faţă de America, fie la apelul telefonic al ambasadorului acesteia, l-au oprit pe preşedintele Morales din drum, deşi avionul său nu reprezenta nici un pericol real, ar trebui să se ruşineze, se indignează DONAUKURIER.

Aceasta este deci adevărata Europă: impetuoasă cînd este să-şi exprime consternarea, laşă cînd trebuie să acţioneze consemnează cu dezamăgire ziarul CENTRE FRANCE. A fost suficient ca valul de consternare provocat de dezvăluirea modului în care urechile Americii ascultă fără menajamente, absolut tot ce se petrece în casa prietenilor ei europeni, să-şi piardă din intensitate, ca nimeni să nu mai fie dispus să-i acorde azil celebrului „Whistleblower”, Snowden devenind astfel un erou nedorit, abandonat pe aeroportul din Moscova. După ce Europa i-a lăudat ditirambic meritele, ea nu are de gînd nici să-i sară în ajutor şi nici să se opună atotputerniciei Unchiului Sam, conchide ziarul francez.