Culorile "dezghețului”: arta basarabeană post-stalinistă

Este o inițiativă a Victoriei Nagy Vajda, președinta Asociației pentru cultură și arte ARBOR din București, parte din proiectul cultural „Grecu, Rusu Ciobanu și alții. Redefinirea esteticii în Basarabia anilor 1960”, organizat de Asociația ARBOR, în parteneriat cu Muzeul Național al Țăranului Român, Ambasada Republicii Moldova în România, Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Moldova, Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Biblioteca Națională a Republicii Moldova și ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului București.

Expoziția a fost inaugurată de Ambasadorul Republicii Moldova în România, Victor Chirilă, Virgil Ștefan Nițulescu, managerul MNȚR, Ludmila Toma, curatoarea expoziției, istoricii de artă Constantin I. Ciobanu, Dumitri Șibaev și Florina Breazu, președinta Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova.

Expoziția, se menționează pe site-ul ARBOR, cuprinde în mare parte creații necunoscute, provenite din colecțiile de familie ale artiștilor și din colecții private, completate cu lucrări din patrimoniul Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova și de la Muzeul Național de Istorie a Moldovei. „Ținând cont de specificul muzeului-gazdă, expoziția prezintă creații plastice cu tematică rurală, prin care maeștrii basarabeni demonstrează o profundă înțelegere a spiritului artei populare.” Un proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Au fost expuse lucrări semnate de 14 artiști plastici basarabeni care au profitat de scurtul interval de liberalizare, post-stalinistă, dându-și frâu liber imaginației și spiritului creator. Este vorba de Mihail Grecu, Valentina Rusu Ciobanu, Ada Zevin, Glebus Sainciuc, Igor Vieru – artiști cu studii și cu un început de activitate în România interbelică. De asemenea, Gheorghe Jancov, Eleonora Romanescu, Olga Orlova, Elena Bontea, Sergiu Cuciuc, Sergiu Galben, Ludmila Țonceva, Vasile Toma, Victor Tretiacenco.

„Eliberați” de ideologie

Pentru a înțelege mai bine momentul istoric acoperit de Culorile "dezghețului”, cităm dintr-un interviu pe care Ana Daniela Sultana i l-a solicitat Ludmilei Toma, istoric și critic de artă, curatoarea expoziției:

"Ana Daniela Sultana: După moartea lui Stalin, în diferite domenii de activitate s-a produs acest „dezgheț“. În artele plastice „dezghețul” a venit mai târziu?

Ludmila Toma: Procesele din viața socială și din domeniul creației nu sunt sincrone. Evoluția artei are propriile legități, legate de specificul limbajului plastic, deși condițiile de trai influențează fără îndoială soarta creatorilor, care devine uneori tragică. Regimul totalitar, cu cerințele lui ideologice și politice dure și cu criteriile vulgare de apreciere, a frânat evoluția firească a artei maeștrilor deja formați și a îngreunat procesul de devenire creatoare a pictorilor tineri. Cu deosebire greu a fost primul deceniu de după cel de-Al Doilea Război Mondial – ani de distrugeri, de secetă, de foamete. Pentru a-și întreține familiile, artiștii au fost nevoiți să încheie contracte cu Ministerul Culturii și să execute tablouri cu tematică angajată pentru expoziții jubiliare. Li se cerea să înfățișeze însemnele noului în mod detaliat, în forme superficial asemănătoare cu cele reale – în asta consta rău-famata „metodă a realismului socialist”. Orice convenție artistică era privită de ideologii regimului cu suspiciune, considerată o dovadă de „formalism“, o „povară a trecutului“ de care creatorii trebuiau să se descotorosească.

În ciuda acestor cerințe, pictorii care învățaseră meserie înainte de 1940 au continuat să se inspire din tradițiile artei europene – ceea ce le-a complicat existența, dar i-a salvat de la declinul artistic. Interesul față de frumusețea autentică a omului și a naturii i-a ferit de regulă pe artiști de un festivism ostentativ și i-a făcut să creeze tablouri care reflectau sentimente sincere.”

Redescoperea artei populare și a culturii române interbelice

Odată cu „dezghețul politic”, sursa principală de inspirație pentru artiștii vremii a fost creația populară. Acolo, la sat, „unde s-a născut veșnicia”, vorba lui Lucian Blaga, au putut extrage și exploata un filon de sensibilitate și frumusețe autentică, nepervertită. Abordând tematica rurală – case, păsări, peisaje, lucrări agricole (tabloul „Primăvara în grădină”, al lui Igor Vieru, amintind atât de mult de „Primăvara timpurie” a lui Pieter Bruegel cel Bătrân), portrete de țărani și țărănci, copii, sărbători populare etc., –, artiștii plastici basarabeni mutau accentul de pe relatarea unui anumit eveniment, cum le cerea viziunea oficială, pe sensul lui, redat cu mijloacele specifice artelor vizuale, și spre deosebire de confrații lor din alte republici sovietice erau mult mai branșați la modelele occidentale.

A mai fost – important de menționat – expoziția de pictură românească din secolul XX, deschisă la Chișinău în vara lui 1957, cu pânze de Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu, Lucian Grigorescu și alții, care le-a deschis orizontul pictorilor basarabeni spre un univers cromatic, spre o libertate de expresie regeneratoare. Un fenomen echivalent în anii „dezghețului” s-a produs și în literatura basarabeană, când scoaterea de sub index a clasicilor români – Eminescu, Creangă, Alecsandri, Caragiale, Sadoveanu, Rebreanu ș.a. – a contribuit la ieșirea scriitorilor basarabeni din „cazemata” proletcultismului.

Avantajele expozițiilor tematice

Afișul expoziției Culorile "dezghețului". Satul basarabean în pictura anilor 1960 reproduce lucrarea lui Mihail Grecu „Fata din Traianul nou” (1967). Alte spicuiri din Noua Galerie a Muzeului Țăranului Român: Valentina Rusu Ciobanu, „Plantând copaci” (1961); Ana Zevin, „Casă țărănească” (1966); Glebus Sainciuc, „Ileana” (anii 1960); Igor Vieru, „Primăvara în grădină” (1970); Gheorghe Jancov, „Poartă roșie” (1968); Eleonora Romanescu, „Drum de țară” (1965); Olga Orlova, „Portret de femeie” (1965); Elena Bontea, „Natură moartă cu un covor vechi” (1964); Sergiu Cuciuc, „Portret de cuplu” (1966); Sergiu Galben, „Fetiță în grădină” (1968); Ludmila Țonceva „Primăvara în Moldova” (1966); Vasile Toma, „Lalele” (anii 1960); Victor Tretiacenco, „Portret de tânără” (1968).

Pe un monitor, vizitatorii expoziției au putut viziona interviuri cu criticii de artă Ludmila Toma, Constantin I. Ciobanu și Tudor Stăvilă despre operele expuse și analiza contextului în care au fost create. A rulat de asemenea un film documentar despre artistul Glebus Sanciuc, promotor al măștilor inspirate din tradiția populară („Glebus”, 1983, regia: V. Jereghi). Au găsit o bogată colecție de publicații de artă, din fondul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova și din colecții private. Sala a mai fost ornată cu obiecte personale ale artiștilor și obiecte decorative de artă populară, cu scoarțe și piese de mobilier.

Victoria Nagy Vajda, managerul de proiect, consideră că faza expozițiilor generaliste de artă nu mai e la fel de actuală. Mult mai utile, azi, sunt intervențiile tematice, în care publicul românesc poate lua cunoștință de anumite etape din evoluția artelor plastice basarabene sau din traiectul unor artiști, și se poate face cercetare. Un concept expozițional confirmat și de afluxul mare de vizitatori, dornici să admire „culorile dezghețului”.

Departe de a fi o „Siberie a spiritului”, cum ar fi spus (nedrept) Ioan Petru Culianu despre România postbelică, Basarabia sub regim sovietic a suferit, dar a și produs opere de artă valoroase, care și-au demonstrat vivacitatea, sfidând vicisitudinile istoriei.