Cetăţenii căror state pot călători în spaţiul UE

Cine s-ar fi gândit că discuţiile pe tema acestei liste vor fi atât de intense şi dificile? Şi că aspectul politic va juca un asemenea rol? Şi alte criterii au fost decisive, precum economia şi turismul. Zile în șir, partenerii europeni s-au contrazis cu privire la accesul în spațiul comunitar al cetățenilor din țări non-UE, începând cu 1 iulie, până ce au reuşit să ajungă la un compromis.

Prea multe infecții cu SARS-CoV-2 în SUA

De pe listă lipsesc patru țări mari: SUA, Brazilia, Rusia și India. Deși mai ales Italia și Franța au interesul să primească din nou turiști de peste ocean, în SUA, pandemia este încă ieşită de sub control pentru a le permite americanilor libertatea de circulație în Europa. Și toate speculațiile, potrivit cărora ar fi vorba despre represalii politice, se spulberă privind numărul de noi infecții înregistrate în anumite regiuni din America de Nord. În plus, SUA și-au închis granițele pentru europeni. Așa că se aplică principiul reciprocității: îi primim doar pe cei care ne primesc.

Același lucru este valabil și pentru Rusia și India. Ori numărul infecțiilor este mult prea mare, ori există îndoieli privind veridicitatea rapoartelor oficiale. Ca atare, Uniunea Europeană a ajuns la concluzia că, în aceste țări, pandemia nu este sub control.

Țări care țin situaţia sub control

Măsurile restrictive impuse pe 16 martie, la debutul pandemiei, au fost anulate pentru țări ca Maroc, Tunisia și Algeria. Mai ales Spania, care întreține relaţii intense cu statele din Maghreb s-a implicat în favoarea acestora. Belgia a fost în favoarea anulării restricțiilor pentru Ruanda, în timp ce unele țări est-europene au sprijinit Georgia.

Granițele sunt deschise de la 1 iulie și pentru Japonia, Coreea de Sud și Thailanda. În cazul Chinei, situația este diferită. În principiu, chinezilor li se permite din nou să călătorească, dar numai în condițiile în care și Beijing-ul îi va primi din nou pe europeni.

Bineveniți în spațiul UE sunt turiștii din Australia, Noua Zeelandă și Canada. Acceptați din nou mai sunt sârbii și muntenegrenii, iar de pe lista țărilor din America de Sud, Uruguay.

Care sunt criteriile?

În principiu, decizia europenilor privind libertatea de circulație se bazează pe criterii obiective. Numărul infecțiilor COVID-19 în ultimele două săptămâni nu trebuie să fi depășit media la nivel european (data de referință: 15 iunie), numărul cazurilor nou înregistrate în același interval să fie stabil sau chiar în scădere. Nu în ultimul rând, în considerare sunt luați factori precum monitorizarea, capacitatea de testare, anchetele epidemiologice, tratamentele și starea sistemului medical din țările respective. Un rol important îl joacă și performanța unei țări în statisticile oficiale ale Organizației Mondiale a Sănătății. În cadrul evaluării, însemnată este și chestiunea veridicității informațiilor raportate de către țările afectate de coronavirus. În multe state cu regimuri autoritare, de exemplu Rusia, există îndoieli în privința cifrelor date publicității. Fiindcă observatorii și cadrele medicale din aceste țări prezintă situația cu totul altfel. Astfel, statelor membre ale UE li se cere să țină seama și de informațiile de la fața locului.

Conflict de interese în UE

Pe lângă criteriile mai sus menționate s-a constatat că un rol aparte în decizia europenilor l-au jucat interesele politice și mai ales cele economice. În disputa pe marginea listei s-au remarcat diferențe uriașe între poziția țărilor din sud, ca Spania, Italia sau Grecia, care au susținut o deschidere mai rapidă și mai amplă a granițelor, și alți parteneri europeni. Aceste ţări sudice sunt mai puțin îngrijorate de posibilitatea unei creșteri a numărului infecțiilor fiindcă nu vor să piardă restul sezonului turistic.  

La polul opus se află țările nordice care vor să țină granițele închise cât mai mult posibil, pentru a evita un noul val de coronavirus. În opinia acestora, daunele economice cauzate de creșterea numărului infecțiilor ar fi mai mari decât pierderea turiștilor în vara aceasta.  

Disputa a mai lăsat să se întrezărească și impactul pe care diversele interese economice ale statelor membre îl are asupra unor decizii comune în chestiuni majore cum ar fi deschiderea frontierelor în situații de criză. Cu toate că lista UE nu este obligatorie fiindcă fiecare țară răspunde de propriile granițe, deciziile unilaterale ar putea avea consecințe grave. Fiindcă și țările vecine ar fi nevoite să-și deschidă frontierele.

Lista UE ar urma să fie actualizată la două săptămâni. Statele membre se gândesc, totuși, la o procedură ceva mai simplă. În fond, nu-și pot ține blocați reprezentanții, din două în două săptămâni, în această mică dispută intracomunitară.