Consiliul ONU pentru Drepturile Omului îşi poate dovedi curând eficienţa

Lista cazurilor de încălcare a drepturilor omului la nivel mondial, întocmită de Consiliul ONU pentru drepturile omului de la Geneva este lungă. Reprimarea violentă a protestelor din Iran, nesiguranţa şi violenţele din sudul Sudanului, situaţia dificilă în care se află apărătorii drepturilor omului din Kongo, neelucidarea în justiţie a unor crime, răpiri şi dispariţii de persoane în Sri Lanka, problemele legate de drepturile omului în China, Afganistan, Somalia şi Myanmar - toate acestea se regăsesc pe respectiva listă. Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a putut îmbunătăţi situaţia victimelor prin rezoluţii şi condamnări ale statelor vinovate, dar aceasta s-a întâmplat mai degrabă sporadic, după cum afirmă Volkmar Deile, fost secretar general al organizaţiei Amnesty International Deutschland. "O carenţă a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului este mentalitatea de bloc în rândul ţărilor şi regiunilor de pe glob care trimit membri în Consiliu. Aceşti delegaţi iau decizii prestabilite. Un alt motiv de insatisfacţie rezidă în faptul că acest consiliu nu reacţionează la situaţii existente în Sudan sau Sri Lanka de o manieră care să vină într-adevăr în ajutorul victimelor."

De la crearea sa în 2006, Consiliul s-a reunit în 13 şedinţe ordinare şi 13 şedinţe extraordinare, consacrate situaţiei din Palestina, războiului din Liban, crizei financiare globale şi urmărilor cutremurului din Haiti, dar şi dreptului la hrană. Consiliul a numit şi 39 de raportori speciali însărcinaţi să se ocupe de ţări anume şi de teme cum ar fi aplicarea de torturi şi rele tratamente, libertatea religioasă, popoare indigene, sărăcie extremă sau violenţă în familie. Experţii independenţi vizitează ţările în care sunt trimişi şi formulează recomandări privind posibilităţile de îmbunătăţire a situaţiei.

Totuşi, reprezentanţii Algeriei, Chinei, Cubei, Iranului şi Pakistanului, dar şi cei ai unor state africane, îi acuză pe delegaţii UE din cadrul grupei statelor occidentale, că aplică standarde duble şi pun la stâlpul infamiei mai ales ţări din emisfera sudică. Într-adevăr statele occidentale reuşesc adesea să coalizeze majoritatea celor 47 de membri în jurul lor şi să-şi impună agenda. De aceea, acestora li se cere imperativ să-şi evalueze şi acţiunile proprii cu spirit autocritic.

Este o solicitare care demonstrează şi efecte: Ambasadorul SUA la Geneva, Mark Cassayre, tocmai pregăteşte Raportul Periodic Universal al ţării sale. De la alegerea lui Barack Obama în funcţia de preşedinte, SUA au revenit în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului. Diplomatul a evidenţiat: "SUA sunt convinse că autocritica este foarte importantă. Nu trebuie să ne ferim de ea. Raportul Periodic Universal constituie o bază importantă pentru o dezbatere deschisă privind situaţia drepturilor omului în SUA."

Acest raport se va afla pe masa Consiliului pe data de 5 noiembrie. Pe fundalul actualelor dezvăluiri publicate pe platforma internet WikiLeaks, legate de abuzurile comise de armata americană în Irak, rămâne de văzut cât de departe va merge această autocritică. În cazul în care nu vor fi ocolite aspectele spinoase, se va putea vorbi despre o mare şansă pentru Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, dar şi pentru drepturile omului în sine.

Autor: Ulrike mast-Kirschning / Ioachim Alexandru
Redactor: Robert Schwartz