Consecinţele unei bunăstări fictive

Bunăoară, aminteşte, pe prima sa pagină astăzi Die Welt, un grup de aprox. 100 de artişti şi intelectuali portughezi au declarat-o pe Angela Merkel "persona non grata".

Premierul Portugaliei, Pedro Passos Coelho, notează cotidianul berlinez, a încercat să explice populaţiei că motivul pentru creşterea impozitelor şi reducerea cheltuielilor bugetare nu sunt solicitările doamnei Merkel ci consecinţa unei "politici greşite, care a dus la creşterea considerabilă a deficitului bugetar şi a datoriilor statului".

Într-un alt articol, acelaşi cotidian descrie situaţia disperată în care se află portughezii: "În ultimii cinci ani marcaţi de criză s-au pierdut 650.000 de locuri de muncă, şomajul a ajuns la 15,9 procente, tendinţa fiind în creştere. Problema e că reducerile bugetare, economiile făcute la capitolele sănătate, pensii sau ajutor de şomaj, nu sunt de ajuns".

Dealtfel, nicărieri, unde oamenii sunt supuşi unei politici dure de economii, plătind astfel practic pentru greşelile comise de guvernele lor, cum e cazul Greciei, Angela Merkel nu este văzută cu ochi buni. Mai mult decât atât, ea este făcută responsabilă pentru greutăţile cu care aceste ţări se confruntă în prezent. În comentariul consacrat acestui subiect, Süddeutsche Zeitung explică de ce e percepută aşa şefa guvernului din Berlin în ţările lovite de criză. Dar şi de ce în discursurile interne, Angela Merkel e mai puţin conciliantă decât în cele purtate pe scena europeană cu privire la politica ce ar trebui adoptată faţă de ţări precum Grecia, Portugalia sau Spania.

Cacelara trebuie chiar să fie dură în solicitările adresate ţărilor aflate în criză, e de păre cotidianul münchenez, care notează: "Faptul că Atena s-a văzut nevoită să pornească totuşi pe calea reformelor se datorează şi cursului dur anunţat de guvernul german".

În ce priveşte a doua chestiune asupra căreia îşi opreşte atenţia comentatorul de la Süddeutsche Zeitung, motivul e de natură strategică. "Dacă la Bruxelles are loc un summit UE, la el participă 27 de egoişti naţionali. Indiferent dacă e vorba de Spania, Italia, Polonia sau Luxemburg, fiecare şef de guvern vrea să obţină cât mai mult posibil pentru ţara sa". Acelaşi lucru e valabil şi pentru reuniunile partenerilor din zona euro, mai scrie ziarul din München, adăugând că atunci când trebuie luată o decie la nivelul comunităţii, "aceste ţări sunt obligate să facă compromisuri. Fiecare trebuie să cedeze un pic". Altfel, îşi continuă ideea autoare articolului, UE nici n-ar putea exista. De aceea e bine când solicitările sunt considerabile, pentru a avea de unde ceda.

Tagesspiegel din Berlin publică un interviu realizat cu foarte apreciatul autor elen în vârstă de 75 de ani, Petros Markaris, inclusiv dincolo de hotarele ţării, referitor la situaţia din Grecia. Marakris, care înainte de a se dedica scrisului a studiat economia, constată cu tristeţe, drept consecinţă a crizei de proporţii actuale, distrugerea îndreprinderilor mici şi mijlocii, "coloana vertebrală a economiei elene". Cea mai mare problemă o constituie faptul că "economia Greciei a devenit dependetă de aparatul de stat şi partidele elene corupte. "Marele profitor al ultimilor 30 de ani este statul. Statul a ruinat Grecia", subliniază Markaris.

"Din punct de vedere economic", atrage atenţia scriitorul elen, "Grecia a profitat enorm de pe urma integrării europene. Doar că a irosit cu usurinţă acest profit. Grecia a trăit într-o lume a bunăstării fictive, pentru că şi-a finanţat bunăstarea prin împrumuturi. Se putea obţine cu mare uşurinţă pentru orice un credit, care era de fiecare dată înnnoit, până când s-a crezut că nu mai trebuie returnat. Sper ca grecii să fi învăţat din aceste gtreşeli".

Markaris mai deplânge şi faptul că oamenii au început să-şi piardă curajul şi speranţa în vremuri mai bune şi că politica de austeritate loveşte înainte de toate cultura şi învăţământul, aşa cum se întâmplă oriunde, nu doar în Grecia.