Conferinţa pentru Afganistan de la Paris

Împreună cu guvernul de la Kabul, aceştia vor încerca să ajungă la un acord pentru extinderea ajutoarelor de dezvoltare pentru Afganistan. Guvernul afgan şi comunitatea internaţională au păreri diferite însă cu privire la modul cum trebuie să decurgă însă reconstrucţia Afganistanului.

La conferinţa de la Paris, care intervine la doi ani după una similară la Londra, preşedintele afgan, Hamid Karzai, speră să primească angajamente de ajutoare de dezvoltare în valoare de 50 de miliarde de dolari. Se pare însă că aşteptările sale ar putea fi prea optimiste. Donatorii doresc ca executivul afgan să-şi asume mai multe responsabilităţi. Ajutoarele mai rapide pentru populaţie şi crearea propriilor capacităţi instituţionale trebuie să fie coordonate.

La Londra s-a decis, în urmă cu doi ani, acordarea unui pachet de ajutoare în valoare de 25 de miliarde de dolari. La Paris, guvernul afgan îşi va prezenta propria strategie de dezvoltare naţională. Aceasta se bazează pe teza că democraţia şi economia de piaţă au nevoie de pace pe plan intern. Economia afgană ar urma să fie sprijinită financiar în perioada 2008-2013, pentru a reduce sărăcia şi pentru a crea bazele pentru securitate şi stabilitate.

Pentru a realiza toate acestea, cabinetul de la Kabul va cere comunităţii internaţionale 50 de miliarde de dolari. Toţi participanţii la conferinţa donatorilor sunt de acord în principiu cu aceste cereri. Diferendele apar în legătură cu modalităţile în care trebuie cheltuiţi aceşti bani.

Guvernul afgan doreşte ca o parte din sumă să ajungă în bugetul ţării. Pentru că statul afgan nu reuşeşte să aducă la buget bani din economia internă, banii din partea comunităţii internaţionale sunt o sursă de supravieţuire chiar pentru stat. Până acum, însă, banii promiţi bugetului de stat afgan au fost mai puţini decât s-a promis. După conferinţa de la Londra, Afganistanul a primit doar 15 miliarde de dolari, faţă de cele 25 promise. Doar 30% din aceşti bani au ajuns la bugetul de stat, după ce iniţial se vorbise de 50%.

Comunitatea internaţională priveşte cu scepticism solicitarea de sprijinire financiară directă a bugetului afgan. Lßlt; reconstrucţia Afganistanului, statele donatoare fixează propriile priorităţi. Principiul de funcţionare al procesului de ajutorare este că fiecare stat donator vizează un anume domeniu care trebuie reconstruit. Criticii acestui proces spun că evoluţiile din ultimii ani au arătat că acest sistem duce la împărţirea inegală a ajutoarelor şi că reconstrucţia trebuie să curpindă întreaga ţară şi nu doar anumite regiuni.

Şi înrăutăţirea situaţiei securităţii provoacă reculul activităţilor de reconstrucţie. La şase ani de la începerea procesului de pacificare şi reconstrucţie, Afganistanul se numără încă printre cele mai sărace cinci ţări ale lumii. 42% din populaţia afgană dispune de mai puţin de 14 dolari pe lună.

Rata şomajului este de 42%. Corupţia extinsă, creşterea influenţei mafiei drogurilor, prăpastia dintre o pătură socială privilegiată redusă numeric şi masa populaţiei sunt probleme majore pentru administraţia condusă de Hamid Karzai. Afganistanul are nevoie de o combatere consecventă a terorismului şi de eforturi intensificate de reconstrucţie, în care dimensiunile politică, economică şi militară să fie tratate echilibrat în procesul de stabilizare. Preşedintele Karzai trebuie să dovedească că este în stare să aplice toate acestea.