Șansa unei campanii electorale demne

La început, nimic nou. Francois Hollande încearcă să-și convingă concetățenii că mandatul său de președinte nu a fost atât de nefericit. "Rezultatele vor veni", a spus el, cu referire la șomaj în particular și la economia stagnantă a Franței în general. Dar concluzia este alta decât se așteptau mulți: Hollande, cel mai nepopular președinte francez de când există sondaje de opinie, a decis să nu mai candideze la alegerile din 2017. În mod evident, realitatea politică l-a ajuns din urmă pe șeful de stat francez după cinci ani în funcție.

Francois Hollande i-a băgat pe socialiști, prin politica sa timidă și străină de realitate, într-o fundătură din care nu vor ieși decât printr-un mare efort unitar. De aceea, stânga are nevoie în fruntea ei de o personalitate politică respectată de toți. Conservatorii au găsit un astfel de reprezentant, în persoana lui Francois Fillon. Socialiștii sunt acum sub presiune să vină cu propriul lor anti-Fillon, cât mai repede cu putință. Cu un astfel de candidat, ar avea șanse să ajungă măcar în turul doi de scrutin.

Protecție față de piața modernă a muncii

Multe din temele care îi preocupă pe oameni nu doar în Franța, ci în întreaga Europă, sunt teme clasice ale stângii. Clientela socialiștilor are mereu ca prioritate protejarea clasei muncitoare: în fața globalizării, a capitalismului lacom, a digitalizării și automatizării. Cei mai mulți alegători din această tabără au votat mereu aproape de la sine înțeles cu socialiștii. Acum, o parte dintre ei ajung să se pronunțe pentru Frontul Național, care promite o protecție mai credibilă față de pericolele pieței moderne a muncii. Dacă stânga vrea să aibă vreo șansă împotriva lui Francois Fillon, atunci trebuie să-și însușească din nou foarte bine această temă.

Succesul stângii franceze nu depinde doar de temele abordate, ci și de persoanele băgate în față. Candidatura lui Francois Hollande ar fi fost o farsă. Popularitatea sa a fost estimată la 4% de ultimele sondaje. Și mai rău: se pare că respingerea cu care se confruntă nu l-a afectat. Președintele Franței părea total deconectat de părerea majorității largi a cetățenilor referitor la persoana sa. La începutul discursului său de joi el părea că va continua pe această linie, prezentând succesele (în opinia sa) din ultimii cinci ani. La final însă a tras concluzia potrivită, dar pe care puțini o anticipau: nu va mai candida.

Campanie electorală demnă

La rostirea acestor cuvinte, președintele francez a părut autentic și emotiv, o atitudine rar întâlnită la el în ultimii cinci ani. Și mai amar pentru el: a părut că, în premieră, s-a gândit bine la ceva, a tras concluzia corectă și a pus-o în aplicare. Deși a fost îndepărtat în mandatul său de popor, nu a fost total izolat, după cum am văzut joi seara.

Hollande face acum cale liberă pentru un alt politician mai capabil decât el să reunească stânga franceză în jurul său. Poate că acesta va fi premierul său Manuel Valls, poate vor apărea alți pretendenți. Dar oricine îi va reprezenta pe socialiști la alegeri va avea o sarcină grea în fața conservatorului Fillon. Dar Francois Hollande a dat partidului său, prin anunțul retragerii, cel puțin șansa de a purta o campanie electorală demnă și poate chiar să împiedice accesul Marinei Le Pen în turul doi. Prin aceasta, Hollande a făcut un mare serviciu Franței și Europei.

Autor: Max Hofmann