Întâlnirea Merkel-Trump, surprinzător de cordială

Să trecem în revistă comparațiile inevitabile între întâlnirea cancelarului german Angela Merkel și cea a președintelui francez Emmaneul Macron cu Donald Trump. Sigur, Merkel, care a venit la Washington pentru o scurtă vizită de lucru, nu una de stat, extinsă, nu a fost primită cu onoruri militare. De asemenea, ea nu a făcut un tur al casei lui George Washington și nici nu a fost invitată să cineze la Casa Albă.

Se pune şi o întrebare: Care ar fi fost percepţia publică asupra vizitei lui Macron la Washington, fără discursul pe care liderul francez l-a rostit în Congres? În pofida primirii cu multă pompă a lui Macron în Statele Unite şi a efuziunilor de afecţiune între el și Donald Trump, rezultatele tangibile, cunoscute de public, pe care președintele francez le-a obținut în urma discuţiilor cu omologul său american, nu arată atât de diferit faţă de ceea ce Angela Merkel a reușit să facă în timpul scurtei sale vizite.

Pe scurt, rezultatele palpabile lipsesc. După cum era de așteptat, în conversațiile lor cu Trump, ambii lideri europeni au avut dificultăți majore în abordarea problemelor-cheie.

Chestiuni rămase în suspensie

De asemenea, să ne reamintim de prima întrevedere între Trump şi Merkel, care a avut loc anul trecut la Casa Albă, şi care s-a remarcat şi prin episodul, îndelung discutat, al refuzului preşedintelui american de a da mâna cu şefa guvernului german. Vineri, în cadrul primei vizite a Angelei Merkel în SUA de când aceasta şi-a început al patrulea mandat, nu au apărut astfel de surprize neplăcute. Trump chiar a ţinut în mod expres să dea mâna cu şefa executivului german.

În ceea ce privește unele dintre chestiunile de maxim interes pentru Berlin - rămânerea Statelor Unite în acordul nuclear cu Iranul, aplanarea conflictului comercial, continuarea rolului SUA în Siria - Trump nu a lăsat să se apariţia unei schimbări semnificative. El a evaluat din nou, în termeni sumbri, rolul Iranului în Orientul Mijlociu, oferind asigurări că Teheranul nu se va dota cu arme nucleare.

În privinţa deciziei de exonerare a Uniunii Europene de la taxele vamale, care urmează să expire la 1 mai, Trump s-a referit, din nou la ceea ce a numit "relații comerciale neloiale între UE și SUA", fără a specifica în mod clar dacă va acorda sau nu scutiri de taxe vamale. Mai mult decât atât, Trump nu a semnalat în mod explicit cheltuielile de apărare relativ scăzute ale Germaniei, una dintre problemele sale cheie cu Berlinul, ci a vorbit în general despre modul în care toți membrii NATO ar trebuie să-și achite contribuţia care le revine.

Aşadar, chiar dacă întâlnirea nu s-a remarcat prin progresele înregistrate în chestiuni-cheie, ea ar putea fi considerată un succes.

Înainte de discuții, planificatorii de rang înalt care au muncit din greu în spatele cortinei de pe ambele maluri ale Atlanticului au pregătit în mod evident o întrevedere prietenoasă și amabilă, ambii lideri respectând scenariul. Acest lucru poate fi considerat o victorie, având în vedere relația tensionată din trecut între Trump şi Merkel.

Dialog prietenos 

Merkel a încercat să vină în întâmpinarea lui Trump, pe alocuri manifestând consideraţie faţă de acesta, fără însă a nega poziţiile politice pe care le apără şi fără a face concesii evidente.

La rândul său, Trump a lăudat-o pe Merkel în mod repetat, declarând, de exemplu, că au avut întotdeauna o relație bună. Desigur, acest lucru nu este adevărat, dar subliniază în mod clar dorința președintelui - un politician cu o abordare de tip "să vedem ce ai făcut pentru mine în ultimul timp", care vede relațiile bilaterale printr-o lentilă în cea mai mare măsură tranzacțională - de a menţine un ton prietenos faţă de cancelar.

Faptul că Merkel și Trump au avut o întâlnire atât de cordială, în ciuda întâlnirilor lor anterioare, deloc plăcute, atât personale, cât și prin intermediul Twitter, face ca scurta lor întrevedere de vineri să fie chiar mai semnificativă decât vizita de stat a lui Macron, care pur și simplu comunică mai bine cu Trump la nivel personal.

Pentru a fi clar, nimeni nu știe dacă maleabilitatea manifestată de liderul american față de Merkel și Germania va fi curând măturată de o furtună prezidențială pe Twitter. Însă o relație solidă, sau cel puțin decentă, între cancelar și președintele american este clar în interesul Berlinului, Washingtonului și Bruxellesului. Deci, să ne bucurăm de ea, cât o mai ţine.

Autor: Michael Knnige