Scufundarea ambarcaţiunilor nu rezolvă problema

Uniunea Europeană pare să vorbească serios în privinţa aventurosului său plan de introducere a unor acţiuni militare în Libia contra călăuzelor care aduc imigranţi pe Marea Mediterană. În cadrul reuniunii NATO din Antalia, responsabilul european pe probleme de politică externă, Federica Mogherini, le-a explicat miniştrilor de externe cum o să-i împuşte ea pe traficanţii de persoane.

În cazul în care Naţiunile Unite şi Libia şi-ar da acordul, Uniunea Europeană ar putea trece chiar din luna iunie la alcătuirea unei flotile care ar urma să scufunde ambarcaţiunile călăuzelor încă din apele libiene sau chiar să le depisteze şi să le distrugă înainte de a lua calea mării. Fost ministru de Externe al Italiei, Federica Mogherini este supusă la presiuni din partea Romei. Italia vrea neapărat să facă ceva pentru a împiedica sosirea bărcilor cu refugiaţi.

Mogherini îşi susţine cu tărie proiectul ce se conturează într-un ritm ameţitor faţă de viteza de reacţie normală a Uniunii Europene. În urma tragediei produse pe Mediterana în luna aprilie, când şi-au pierdut viaţa peste 800 de oameni, înalţii reprezentanţi ai statelor comunitare au înaintat spre verificare propunerea unei intervenţii militare eficiente contra traficanţilor de persoane. Nimeni n-a intenţionat să se treacă atât de rapid la măsuri atât de dure. Cel puţin nu Guvernul de la Berlin. Dimpotrivă, Germania încearcă să-i mai tempereze puţin pe partenerii europeni. Şi pe bună dreptate.

Multe dileme

Numeroase întrebări încă n-au un răspuns. Cine va decide care barcă e a traficanţilor şi care nu? Se doreşte capturarea capilor reţelelor de traficanţi sau numai pe a călăuzelor? Şi după care lege vor fi urmăriţi şi puşi sub acuzaţie? Nu există, oare, pericolul ca unii oameni nevinovaţi să moară dacă trupele europene vor ataca, inclusiv pe uscat în Libia? Cum se apără UE în faţa unor posibile atacuri ale "adversarilor"?

La urma urmei, traficanţii care câştigă miliarde de pe urma afacerii cu refugiaţi sunt mână-n mână cu miliţiile înarmate. Iar intervenţia contra lor nu-i totuna cu misiunea de combatere a pirateriei "Atlanta" ale cărei nave sunt net superioare celor somaleze.

Cea mai importantă întrebare: ar rezolva o intervenţie armată, drama refugiaţilor? În mod categoric, nu. Cei care n-ar mai putea fugi pe mare ar rămâne multă vreme în Libia în condiţii mizerabile. După o vreme, atât ei cât şi călăuzele ar căuta alte căi de a ajunge în Europa. Prin Turcia? Prin Tunisia?

Înainte de toate, Uniunea Europeană ar trebui să-şi rezolve conflictul intern privind stabilirea cotelor de refugiaţi. Dar, deocamdată, partenerii europeni nu fac decât să se ciondănească. Unele state membre condiţionează o eventuală intervenţie militară de cotele de migranţi: vom fi de acord cu atacarea bandelor de traficanţi numai dacă refugiaţii vor fi distribuiţi mai corect. Naufragiaţii - prizonierii unei tocmeli politice? Cinism pur!

Combaterea traficului, dar nu aşa

Desigur, e important ca traficanţii să nu mai aibă cu ce transporta refugiaţi. Dar afacerea în sine nu va dispărea odată cu distrugerea ambarcaţiunilor, ci numai în condiţiile în care călătoria spre Europa va fi posibilă pe căi legale. Astfel, călăuzele ar rămâne fără clienţi. În plus, mult-trâmbiţata cooperare cu ţările de origine ale refugiaţilor încă mai e la stadiul de intenţie. Motivele plecărilor în masă se nasc în aceste ţări.

Marea Britanie, Ungaria, Slovacia şi alte state membre resping acceptarea mai multor refugiaţi. În context va fi tare greu de realizat atât de necesara schimbare a politicii din domeniul migraţiei. Dacă UE va apela la arme va da apă la moara celor care urmăresc scindarea Europei.

Chiar dacă Naţiunile Unite, deci inculsiv Rusia şi China, au aprobat misiunea europenilor mai e nevoie de consimţământul autorităţilor libiene. Or, acesta s-ar putea să fie cel mai greu obstacol pentru ambiţiile lui Federica Mogherini. În Libia e haos şi nu există un guvern sau structuri după model occidental. Ba chiar, parţial, o acţiune militară bine intenţionată a NATO a adus Libia în starea în care se găseşte acum. O nouă intervenţie militară n-ar duce la stabilitate. Pe fondul unor consecinţe greu de evaluat asupra refugiaţilor şi asupra Libiei, Uniunea Europeană mai bine ar renunţa la asemenea planuri.