Teama de teroare primează în faţa dezarmării

Reuniunea la vârf, la care au fost invitaţi 50 de şefi de stat şi de guvern, nu a ajuns nici măcar pe prima pagină a ziarelor de mare tiraj din SUA. Pe ultimele poziţii ale publicaţiilor, subiectul a fost abordat mai degrabă prin prisma posibilelor atacuri nucleare teroriste, decât prin analizarea variantelor distrugerii arsenalului atomic.

Dezvoltarea unor noi arme nucleare

Summitul dedicat siguranţei atomice a fost iniţiat în anul 2009 de preşedintele Barack Obama, cu scopul explicit de a susţine pacea şi siguranţa "într-o lume fără arme nucleare". Din ideea de bază nu a mai rămas nimic astăzi. Din contră: SUA alocă miliarde de dolari pentru cercetare cu scopul de face mai precise atacurile atomice.

Oficial, reorganizarea forţelor armate americane este prezentată drept modernizare. Ruşii au reacţionat în consecinţă şi planifică şi ei o "modernizare" a efectivelor militare. Pe scurt, asistăm la o nouă cursă a înarmării.

Şi acesta este un motiv care justifică absenţa lui Vladimir Putin de la Washington. Şi o altă dovadă a îngheţării relaţiilor dintre Moscova şi Washington.

Avertizare explicită

Este un semnal clar. Cele mai recente atacuri de la Paris şi Bruxelles au dovedit că miliţiile "Statului Islamic" dispun de o logistică bine pusă la punct, care le permite să acţioneze în ciuda intensificării măsurilor de securitate.

La summitul dedicat securităţii nucleare, preşedintele Obama a avertizat explicit asupra pericolului terorismului atomic. Deşi a admis că, multumiţă cooperării internaţionale, pentru terorişti este dificil să obţină uraniul necesar fabricării de armament, pericolul unui atac nuclear terorist este mai mare decât oricând.

Şi, indiferent în ce regiune ar avea loc un astfel de atac, întreaga lume ar avea de suferit, nu doar din cauza radiaţiilor fatale ci şi de pe urma efectelor economice, politice şi, nu în ultimul rând, psihologice.

Trump ameninţă cu bomba nucleară

Pe acest fundal, politica lui Obama de a continua dialogul chiar şi cu şefi de stat mai puţin agreaţi este extrem de importantă. "Balanced relationship" - aşa numeşte el stilul lui de guvernare. Astfel, el nu mai apelează la ultimatumuri, ci caută soluţii care să permită, de exemplu, negocieri cu China pe tema dezarmării, în paralel cu criticarea nerespectării drepturilor omului de către liderii de la Beijing. O variantă justificată moral şi pragmatic obligatorie.

Cu totul alta este atitudinea lui faţă de dreptul americanilor de a dezvolta noi arme nucleare, în timp ce restul ţărilor sunt obligate să treacă la dezarmare.

Acest tip de politică a dublei măsuri este deosebit de periculos pentru un stat în care un posibil preşedinte numit Donald Trump nu exclude un atac nuclear împotriva terorismului chiar şi în Europa.